placat dex - definiţie, sinonime, conjugare
PLACÁ, plachez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi suprafaţa unui element de construcţie, a unui obiect etc. cu un strat de material de altă natură, pentru a-l proteja, pentru a-i înfrumuseţa aspectul etc. 2. (La jocul de rugbi) A opri un jucător să pătrundă spre poarta adversă, imobilizându-l cu mâinile. 3. (Livr.) A părăsi, a abandona. – Din fr. plaquer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PLACÁT1, placate, s.n. (Rar) Anunţ, afiş; placardă. [Pl. şi: (înv.) placaturi] – Din germ. Plakat.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PLACÁT2, -Ă, placaţi, -te, adj. 1. (Despre elemente de construcţie, obiecte etc.) Care are suprafaţa acoperită cu un strat de alt material (de calitate superioară). 2. (Despre jucătorii de rugbi) Oprit (prin imobilizare cu mâinile) să pătrundă spre poarta adversă. – V. placa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A PLA//CÁ1 ~chéz tranz. 1) (elemente de construcţie, mobilier etc.) A acoperi cu placaj. 2) (obiecte de lemn) A acoperi cu furnir; a furnirui. /<fr. plaquer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A PLA//CÁ2 ~chéz tranz. (jucător de rugbi) A opri stăvilind calea spre poartă. /<fr. plaquer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PLACÁ vb. I. tr. 1. A acoperi feţele unui element de construcţie, ale mobilelor sau ale unui obiect metalic cu un strat de material de altă natură. 2. A opri un jucător la rugbi să pătrundă către buturile adverse., imobilizându-l cu mâinile. 3. (Av.) A ateriza pe verticală. [< fr. plaquer].
(Dicţionar de neologisme)

PLACÁT s.n. (Rar) Anunţ, afiş; pancartă. [< Pl. -te, -turi. / < placa].
(Dicţionar de neologisme)

PLACÁT, -Ă adj. 1. Acoperit cu un strat de alt material. 2. (Sport; despre un jucător de rugbi) Oprit să pătrundă spre poarta adversă. [< placa].
(Dicţionar de neologisme)

PLACÁ vb. tr. I. 1. a acoperi cu un strat de metal subţire un alt metal. 2. a furnirui (mobile) cu lemn scump. 3. a aplica o foaie de material rigid pe un obiect. II. 1. a apăsa cu forţă pe un lucru; a insista. 2. (rugbi) a opri un adversar să pătrundă către buturile proprii, imobilizându-l cu mâinile. 3. (muz.) a executa viguros, deodată, la pian, toate notele unui acord. 4. (av.) a ateriza pe verticală. (< fr. plaquer)
(Marele dicţionar de neologisme)

PLACÁT s. n. placardă; anunţ, afiş. (< germ. Plakat)
(Marele dicţionar de neologisme)

placá vb., ind. prez. 1 sg. plachéz, 3 sg. şi pl. placheáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

placát s. n., pl. placáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PLACÁ vb. v. abandona, lăsa, părăsi.
(Dicţionar de sinonime)

PLACÁT s. v. pancartă.
(Dicţionar de sinonime)

PLACÁT s. v. afiş, anunţ, înştiinţare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pl pla plac placa

Cuvinte se termină cu literele: at cat acat lacat