plafon dex - definiţie, sinonime, conjugare

plafon

[Sinonime]
PLAFÓN, plafoane, s.n. 1. Suprafaţă interioară a planşeului superior al unei încăperi; tavan, bagdadie. 2. Cifră-limită, limită valorică (maximă) în cadrul unor operaţii financiare, care nu poate fi depăşită. ♢ Plafon de casă = limita până la care se pot păstra în permanenţă într-o casierie sume pentru efectuarea unor plăţi curente. 3. Nivel maxim al unei mărimi (viteză, turaţii etc.) pe care îl poate atinge un sistem tehnic. 4. Înălţime la care se găseşte, la un moment dat, suprafaţa inferioară norilor faţă de sol. 5. Altitudine maximă la care se poate urca o aeronavă. – Din fr. plafond.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PLAF//ÓN ~oáne n. 1) Suprafaţă orizontală care formează partea superioară a unei încăperi; tavan; pod. 2) Limită superioară care nu poate fi depăşită. 3) Înălţime la care se găseşte suprafaţa inferioară a stratului de nori. /<fr. plafond, germ. Plafond
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PLAFÓN s.n. 1. Tavan. 2. Cifră-limită peste care nu se poate trece, care nu poate fi depăşită (în operaţii financiare, de planificare etc.). 3. Nivel de altitudine. ♦ Înălţime maximă pe care o poate atinge un avion. ♦ Înălţime la care se găseşte un strat de nori (partea inferioară). [Pl. -oane, -onuri, var. plafond s.n. / < fr. plafond].
(Dicţionar de neologisme)

PLAFÓN s. n. 1. tavan. 2. cifră-limită, care nu poate fi depăşită (în operaţii financiare, de planificare etc.). 3. nivel de altitudine. ♢ înălţime maximă pe care o poate atinge un avion. ♢ altitudine (partea inferioară) la care se găseşte un strat de nori. (< fr. plafond)
(Marele dicţionar de neologisme)

plafón s. n., pl. plafoáne
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PLAFÓN s. v. tavan.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pl pla plaf plafo

Cuvinte se termină cu literele: on fon afon lafon