plafonare dex - definiţie, sinonime, conjugare
PLAFONÁ, plafonez, vb. I. Tranz. A fixa limita maximă a unor sume în cadrul unor operaţii financiare. ♦ Refl. Fig. A rămâne la acelaşi nivel de cunoştinţe, a nu progresa, a rămâne pe loc, a nu depăşi un anumit stadiu; a se limita. – Din fr. plafonner.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PLAFONÁRE, plafonări, s.f. Acţiunea de a (se) plafona şi rezultatul ei. – V. plafona.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A PLAFON//Á ~éz tranz. (cheltuieli, fonduri) A limita stabilind un plafon. /<fr. plafonner
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE PLAFON//Á mă ~éz intranz. 1) A atinge plafonul posibilităţilor. 2) fig. A rămâne la un anumit nivel (scăzut) al cunoştinţelor; a nu evolua; a se limita. /<fr. plafonner
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PLAFONÁ vb. I. tr. 1. A fixa un plafon, o limită (maximă) unor operaţii financiare etc. 2. refl. (Fig.) A se limita la un anumit nivel, a nu depăşi un anumit stadiu. [< fr. plafonner].
(Dicţionar de neologisme)

PLAFONÁRE s.f. Acţiunea de a (se) plafona şi rezultatul ei; fixare a unui plafon (2). [< plafona].
(Dicţionar de neologisme)

PLAFONÁ vb. I. tr. a fixa un plafon, o limită (maximă) unor operaţii financiare etc. II. refl. (fig.) a se limita la un anumit nivel, a nu depăşi un anumit stadiu. (< fr. plafonner)
(Marele dicţionar de neologisme)

plafoná vb., ind. prez. 1 sg. plafonéz, 3 sg. şi pl. plafoneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

plafonáre s. f., g.-d. art. plafonării, pl. plafonări
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: pl pla plaf plafo plafon

Cuvinte se termină cu literele: re are nare onare fonare