plagă dex - definiţie, sinonime, conjugare
PLÁGĂ, plăgi, s.f. 1. Leziune a ţesuturilor corpului, provocată accidental (arsură, tăietură etc.) sau pe cale operatorie; rană. 2. Situaţie nenorocită, pacoste, calamitate, nenorocire, flagel. – Din lat. plaga.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PLÁGĂ plăgi f. 1) Vătămare locală a unui ţesut organic, provocată de o traumă; rană; leziune. 2) fig. Catastrofă de mari proporţii; nenorocire mare şi grea care se abate asupra unei colectivităţi; prăpăd; dezastru; calamitate; flagel. [G.-D. plăgii] /<lat. plaga
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

plágă (plắgi), s.f. – 1. Rană. – 2. Flagel, calamitate. – Mr. pleagă. Lat. plaga (Puşcariu 1331; REW 6562), dar caracterul popular al cuvîntului este cam îndoielnic; cf. totuşi mr., alb. pljagë. – Der. plăguit (var. pleguit), adj. (rănit), înv., în Banat.
(Dicţionarul etimologic român)

PLÁGĂ s.f. 1. Rană (deschisă). 2. (Fig.) Calamitate; situaţie nenorocită. [Pl. plăgi. / cf. lat. plaga, germ. Plage].
(Dicţionar de neologisme)

PLÁGĂ s. f. 1. rană (deschisă). 2. (fig.) calamitate, flagel; nenorocire. (< lat. plaga)
(Marele dicţionar de neologisme)

plágă s. f., g.-d. art. plăgii; pl. plăgi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

plagá, plaghéz, vb. I (înv.) a răni.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
PLÁGĂ s. v. rană.
(Dicţionar de sinonime)

PLÁGĂ s. v. calamitate, catastrofă, dezastru, flagel, grozăvie, năpastă, nenorocire, pacoste, potop, prăpăd, pustiire, sinistru, urgie.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pl pla plag

Cuvinte se termină cu literele: ga aga laga