plagiere dex - definiţie, sinonime, conjugare
PLAGIÁ, plagiez, vb. I. Tranz. A-şi însuşi, a copia total sau parţial ideile, operele etc. cuiva, prezentându-le drept creaţii personale; a comite un furt literar, artistic sau ştiinţific. [Pr.: -gi-a] – Din fr. plagier.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PLAGIÉRE, plagieri, s.f. Acţiunea de a plagia şi rezultatul ei; plagiat1. [Pr.: -gi-e-] – V. plagia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A PLAGI//Á ~éz tranz. (mai ales texte literare sau ştiinţifice străine) A reproduce integral sau parţial, prezentând drept creaţie personală; a copia. /<fr. plagier
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PLAGIÁ vb. I. tr. A lua, a fura ideile, expresiile, invenţiile cuiva şi a le prezenta drept creaţii proprii; a publica pe numele său fragmente din lucrarea altuia; a comite un furt literar. [Pron. -gi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. plagier].
(Dicţionar de neologisme)

PLAGIÉRE s.f. Acţiunea de a plagia şi rezultatul ei; plagiat. [Pron. -gi-e-. / < plagia].
(Dicţionar de neologisme)

PLAGÍA vb. tr. a lua, a fura ideile, expresiile, invenţiile cuiva, prezentându-le drept creaţie proprie; a publica pe numele său fragmente din lucrarea altuia. (< fr. plagier)
(Marele dicţionar de neologisme)

plagiá vb. (sil. -gi-a), ind. prez. 1 sg. plagiéz, 3 sg. şi pl. plagiáză, 1 pl. plagiém (sil. -gi-em); conj. prez. 3 sg. şi pl. plagiéze; ger. plagiínd (sil. -gi-ind)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

plagiére s. f. (sil. -gi-e-), g.-d. art. plagiérii; pl. plagiéri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PLAGIÁ vb. a copia. (În romanul lui l-a ~ pe ...)
(Dicţionar de sinonime)

PLAGIÉRE s. v. plagiat, (rar) plagiatură. (~ unui roman.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pl pla plag plagi plagie

Cuvinte se termină cu literele: re ere iere giere agiere