plan dex - definiţie, sinonime, conjugare
PLAN, -Ă, (I) planuri, s.n., (II) plani, -e, adj. I. S.n. 1. Proiect elaborat cu anticipare, cuprinzând o suită ordonată de operaţii destinate să ducă la atingerea unui scop; program (de lucru). 2. Distribuţie metodică a părţilor componente ale unei lucrări ştiinţifice, literare, ale unei expuneri etc. 3. (Geom.) Suprafaţă care conţine în întregime orice dreaptă care trece prin două puncte oarecare ale sale. ♢ Plan de proiecţie = plan pe care se obţine imaginea unui corp printr-un procedeu de proiecţie oarecare. (Astron.) Plan meridian = plan definit de verticala locului şi de axa lumii. 4. Fiecare dintre planurile (I 3), în general verticale, perpendiculare pe direcţia privirii, în care se găseşte sau pare că se găseşte un obiect şi care reprezintă adâncimea sau depărtarea în perspectivă; spec. element al filmării cinematografice, care reprezintă apropierea sau depărtarea obiectului faţă de aparatul de filmat. ♢ Primul (sau întâiul) plan = partea cea mai apropiată de public a unei scene; partea unui tablou care dă impresia a fi cea mai apropiată de privitori; fig. primul rând, locul de frunte (al unei serii). ♢ Loc. adv. Pe plan(ul)... = în domeniul...; în ceea ce priveşte...; din punct de vedere... ♢ Expr. A fi (sau a sta, a pune etc.) pe (sau în) prim(ul) plan = a avea (sau a considera că are) importanţă primordială. A fi (sau a sta, a pune etc.) pe planul al doilea (sau al treilea etc.) = a fi (sau a considera că este) de importanţă secundară, minimă. 5. (Cinema) Element al montajului, reprezentând porţiunea de peliculă imprimată în timpul unei singure funcţionări a aparatului de filmat (între o pornire şi o oprire). ♦ Delimitare a mărimii încadraturii în raport cu mărimea omului în cadru prin stabilirea unor termeni convenţionali. ♢ Prim plan = plan (I 5) care cuprinde bustul până sub umeri. Gros plan = reprezentarea pe peliculă a capului unui personaj. Plan american = plan (I 5) care cuprinde omul încadrat până la genunchi. Plan semigeneral = plan (I 5) care încadrează personajul în toată înălţimea. 6. Suprafaţă netedă a unui corp; corp care prezintă o astfel de suprafaţă. ♢ Plan înclinat = dispozitiv simplu de forma unei rampe înclinate, alcătuit dintr-un corp cu o suprafaţă plană (sau din două bare paralele) care formează un unghi cu planul orizontal şi care este folosit pentru a ridica corpuri prin rostogolire sau prin împingere, folosindu-se forţe mai mici decât greutatea corpurilor respective. Plan de aripă = suprafaţa de susţinere a unui avion. 7. Desen tehnic care cuprinde reprezentarea grafică, la o anumită scară, a unui teren, a unei construcţii, a unei maşini etc. 8. (Reg.) Ogor, parcelă. II. Adj. Fără asperităţi, neted, drept; care prezintă o suprafaţă netedă. ♢ Unghi plan = porţiune dintr-un plan (I 3) cuprinsă între două semidrepte (cu aceeaşi origine) ale planului. Figură plană = figură care poate fi aşezată cu toate punctele pe acelaşi plan (I 3). Geometrie plană = ramură a geometriei care studiază figurile ale căror elemente sunt aşezate în acelaşi plan (I 3). (Tipogr.) Maşină plană = maşină care imprimă coli separate. – Din fr. plan, lat. planus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PLAN5 ~ă (~i, ~e) (despre suprafeţe) Care nu are ridicături sau adâncituri; fără asperităţi; neted. /<fr. plan, lat. planus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PLAN1 ~uri n. Suprafaţă netedă fără ridicături (ca a unui lichid în repaus). ~ orizontal. /<fr. plan, lat. planus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PLAN2 ~uri n. Desen tehnic care reprezintă grafic un teren sau o construcţie la o anumită scară. ~ul şcolii. /<fr. plan, lat. planus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PLAN3 ~uri n. 1) Proiect de acţiuni ce urmează a fi realizate în viitor (în vederea atingerii unui anumit scop). ~ anual. 2) Ordinea şi distribuţia metodică a diferitelor părţi după care urmează a fi alcătuită o lucrare (ştiinţifică, literară etc.). ~ul disertaţiei. ~ul lecţiei. /<fr. plan, lat. planus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PLAN4 ~uri n. 1) Distanţă la care sunt situate persoanele sau lucrurile în raport cu cel care priveşte. ~ secund.Primul ~ parte a scenei care este cea mai apropiată de public. A fi (sau a sta) pe primul ~ a avea importanţă primordială. A trece pe ~ul al doilea a-şi pierde rolul principal. 2) Depărtare a obiectului faţă de aparatul de filmat. ♢ Prim-~ reprezentare pe peliculă a capului şi a bustului unui personaj. 3) Unghi de vedere; aspect. În ~ ştiinţific. Pe ~ social. /<fr. plan, lat. planus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

plan (plánuri), s.n. – Nivel; proiect; scop. Mr. plan. Fr. plan. – Der. plănui, vb. (a proiecta, a face planuri); plănuială, s.f. (plan, proiect).
(Dicţionarul etimologic român)

PLAN, -Ă adj. Neted, fără ridicături, fără accidente; plat. ♢ (Geom.) Suprafaţă plană = suprafaţă pe care o dreaptă poate fi aplicată în orice sens; geometrie plană = parte a geometriei care studiază suprafeţele plane. [Cf. fr. plan, lat. planus].
(Dicţionar de neologisme)

PLAN1- Element prim de compunere savantă cu semnificaţia „plan”. [Var. plani-, plano-. / < fr. plani-, cf. lat. planus].
(Dicţionar de neologisme)

–PLAN2 Element secund de compunere savantă cu semnificaţia „în formă plană”, „plan”, „plat”. [< fr. -plane, it. -plano, cf. lat. planus].
(Dicţionar de neologisme)

PLAN s.n. 1. Suprafaţă netedă, plană, fără ridicături. ♦ Suprafaţă care conţine toate dreptele care trec printr-un punct fix şi intersectează o dreaptă. ♦ (Anat.) Suprafaţă care secţionează imaginar corpul omenesc sub o anumită incidenţă. 2. Desen tehnic care reprezintă grafic o suprafaţă de teren, o construcţie, o maşină etc. 3. Parte a unei suprafeţe în raport cu depărtarea de ochiul observatorului şi cu reprezentarea ei într-o pictură, într-un tablou etc. ♦ (Cinem.) Fiecare serie de instantanee dintr-un film, privind aceeaşi acţiune sau acelaşi subiect, luate sub acelaşi unghi de vedere şi într-un cadru constant. ♦ Mod de încadrare a subiectului filmat ori a diverselor sale elemente sub aspect dimensional. 4. Suprafaţă de susţinere în aer a unei aeronave; (p. ext.) aripă. 5. Fel cum sunt aşezate, dispuse părţile unei opere ştiinţifice, literare etc. în momentul când au fost coordonate între ele; proiect, alcătuire; (p. ext) proiect pentru o acţiune care urmează să fie îndeplinită. 6. Proiect elaborat cu anticipare, cuprinzând o suită ordonată de operaţii destinate să ducă la atingerea unui scop; program de lucru. [Pl. -nuri, -ne. / < fr. plan, cf. lat. planum].
(Dicţionar de neologisme)

PLAN1, -Ă I. adj. neted, fără ridicături, fără accidente, plat. o suprafaţă ~ă = suprafaţă pe care o dreaptă poate fi aplicată în orice sens; geometrie ~ă = ramură a geometriei care studiază suprafeţele plane. II. s. n. 1. suprafaţă netedă, plană. ♢ suprafaţă care conţine toate dreptele ce trec printr-un punct fix şi intersectează o dreaptă. ♢ (anat.) suprafaţă care secţionează imaginar corpul omenesc sub o anumită incidenţă. 2. desen tehnic care reprezintă grafic o suprafaţă de teren, o construcţie, o maşină etc. 3. parte a unei suprafeţe în raport cu depărtarea de ochiul observatorului şi cu reprezentarea ei într-o pictură, într-un tablou etc. ♢ (cinem.) fiecare serie de instantanee dintr-un film, privind aceeaşi acţiune sau acelaşi subiect, luate sub acelaşi unghi de vedere şi într-un cadru constant. ♢ mod de încadrare a subiectului filmat ori a diverselor sale elemente sub aspect dimensional. 4. suprafaţa de susţinere în aer a unei aeronave; (p. ext.) aripă. 5. felul cum sunt dispuse părţile unei opere ştiinţifice, literare etc.; proiect, alcătuire; proiect pentru o acţiune care urmează să fie îndeplinită. 6. (ec.) sistem de indicatori prin care se stabilesc priorităţile, direcţiile principale ale activităţii unor structuri economice într-o perioadă dată. 7. reprezentare a unei porţiuni reduse din suprafaţa terestră, la o anumită scară, pe baza ridicărilor topografice sau aerofotogramelor. (< fr. plan, lat. planus)
(Marele dicţionar de neologisme)

-PLÁN2 elem. plano2-.
(Marele dicţionar de neologisme)

plan (concept geometric, corp cu suprafaţă netedă) s. n., pl. pláne
(Dicţionar ortografic al limbii române)

plan adj. m., pl. plani; f. sg. plánă, pl. pláne
(Dicţionar ortografic al limbii române)

plan (schemă, ansamblu de dispoziţii, element de perspectivă) s. n., pl. plánuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
GEOMETRIE PLÁNĂ s. v. planimetrie.
(Dicţionar de sinonime)

PLAN adj., s. I. 1. adj. v. drept. 2. s. (GEOM.) suprafaţă plană. 3. adj. întins, neted, şes. (Un platou ~.) II. s. 1. schemă, schiţă, (înv.) chip, izvod. (~ul unei case.) 2. proiect, (înv.) tertip. (Şi-a pus ~ul în aplicare.) 3. v. intenţie.
(Dicţionar de sinonime)

PLAN s. v. cat, câmp, etaj, nivel, ogor, ţarină.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pl pla

Cuvinte se termină cu literele: an lan