planator dex - definiţie, sinonime, conjugare

planator

PLANATÓR, planatoare, s.n. Piesă componentă a unei matriţe pentru tablă, în formă de placă sau de inel, rigidă sau elastică, care presează marginea tablei pentru a împiedica formarea cutelor în timpul prelucrării ei. ♦ Ciocan cu o formă specială, folosit pentru a face plană suprafaţa unui obiect. – Plana2 + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PLANATÓR s.n. Piesă componentă a unei matriţe pentru ambutisarea tablei, care presează marginea acesteia spre a împiedica formarea cutelor. ♦ Ciocan folosit pentru a face plană faţa unui obiect. [< plana + -tor].
(Dicţionar de neologisme)

PLANATÓR s. n. piesă componentă a unei matriţe pentru ambutisarea tablei, care presează marginea acesteia spre a împiedica formarea cutelor. ♢ ciocan pentru a face plană faţa unui obiect. (< plana + -tor)
(Marele dicţionar de neologisme)

planatór s. n., pl. planatoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: pl pla plan plana planat

Cuvinte se termină cu literele: or tor ator nator anator