plancă dex - definiţie, sinonime, conjugare

plancă

PLÁNCĂ, plănci, s.f. Drum podit cu prăjini, pe care se transportă, prin alunecare, sub acţiunea greutăţii proprii, buşteni şi alte feluri de lemn; uluc. – Din germ. Planke, ucr. planka.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PLÁNCĂ plănci f. Drum din prăjini, pe care se transportă prin alunecare buşteni şi alte feluri de lemn. /<germ. Planke, ucr. planka
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

pláncă s. f., g.-d. art. plăncii; pl. plănci
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pláncă, plánci, s.f. (reg.) 1. drum în pantă podit cu prăjini sau cu trunchiuri de copaci şi mărginit pe laturi, pe care se transportă, prin alunecare, buştenii grei; jilep. 2. podea de trunchi de copac pe care se depozitează buştenii (în pădure sau în curtea fabricii de cherestea). 3. chinga căpriorilor casei.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)


Cuvinte care încep cu literele: pl pla plan planc

Cuvinte se termină cu literele: ca nca anca lanca