plancton dex - definiţie, sinonime, conjugare

plancton

[Sinonime]
PLANCTÓN, planctonuri, s.n. Totalitatea organismelor vegetale şi animale, în general microscopice, care trăiesc în apă până la o adâncime de 200 m şi care constituie hrana peştilor şi a altor animale acvatice. ♢ Plancton atmosferic = ansamblul particulelor solide şi lichide care se găsesc în suspensie în atmosferă. – Din fr. plancton.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PLANCT//ÓN ~oáne n. 1) biol. Totalitate a organismelor vii (vegetale şi animale), care trăiesc în apele dulci sau marine plutind pasiv sau aflându-se în stare de suspensie (constituind hrana unor peşti şi animale acvatice). 2): ~ atmosferic totalitate a particulelor mici (solide şi lichide), care plutesc în atmosferă. /<fr. plancton, germ. Plancton
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PLANCTÓN s.n. Totalitatea fiinţelor vii (plante şi animale) care plutesc libere în mări şi lacuri. ♦ Plancton atmosferic = ansamblul particulelor solide şi lichide care se găsesc în suspensie în atmosferă. [Pl. -nuri. / < fr. plancton, germ. Plankton, cf. gr. plankton – rătăcitor].
(Dicţionar de neologisme)

PLANCTÓN s. n. totalitatea (micro)organismelor care plutesc libere în pătura superficială a apelor. o ~ atmosferic = amsamblul particulelor solide şi lichide în suspensie în atmosferă. (< fr. plancton)
(Marele dicţionar de neologisme)

planctón s. n. (sil. planc-), pl. planctoáne
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PLANCTON VEGETÁL s. v. fitoplancton.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pl pla plan planc planct

Cuvinte se termină cu literele: on ton cton ncton ancton