planic dex - definiţie, sinonime, conjugare

planic

PLÁNIC, -Ă, planici, -ce, adj. Conform unui plan dinainte stabilit; privitor la un plan. – Plan + suf. -ic (după rus. planomernâi).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PLÁNI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine de planuri; propriu planurilor. Economie ~că. /plan + suf. ~ic
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PLÁNIC, -Ă adj. Conform cu un plan dinainte stabilit, referitor la un plan. [După rus. planomernâi].
(Dicţionar de neologisme)

PLÁNIC, -Ă adj. conform unui plan (II, 6); referitor la un plan. (< plan + -ic)
(Marele dicţionar de neologisme)

plánic adj. m., pl. plánici; f. sg. plánică, pl. plánice
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: pl pla plan plani

Cuvinte se termină cu literele: ic nic anic lanic