planor dex - definiţie, sinonime, conjugare

planor

PLANÓR, planoare, s.n. 1. Aparat de zbor fără motor, la care deplasarea se realizează datorită unor factori meteorologici (curenţi de aer) sau de relief (zbor de pantă). 2. Osatura generală a unei aeronave, cuprinzând în special organele asupra cărora se exercită forţele aerodinamice. – Din fr. planeur.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PLAN//ÓR ~oáre n. Aeronavă uşoară fără motor, propulsată prin planare. /<fr. planeur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PLANÓR s.n. 1. Aparat de zbor fără motor, care se menţine în aer prin folosirea curenţilor ascendenţi provocaţi de relief sau de temperatura solului. 2. Parte a unei aeronave cuprinzând mai ales organele asupra cărora se exercită forţele aerodinamice. [Cf. fr. planeur].
(Dicţionar de neologisme)

PLANÓR s. n. 1. aparat de zbor fără motor. 2. parte a unei aeronave cuprinzând mai ales organele asupra cărora se exercită forţele aerodinamice. (< fr. planeur)
(Marele dicţionar de neologisme)

planór s. n., pl. planoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: pl pla plan plano

Cuvinte se termină cu literele: or nor anor lanor