plantare dex - definiţie, sinonime, conjugare
PLANTÁ, plantez, vb. I. Tranz. 1. A înfige în pământ puieţi, răsaduri etc. pentru a se dezvolta; a acoperi un teren cu puieţi, răsaduri etc.; a sădi. 2. A fixa în pământ un stâlp, un par etc. ♢ Expr. (Refl.) A se planta în faţa cuiva = a se opri în mod inoportun sau ostentativ în faţă cuiva. 3. A îngropa mine pe o porţiune de teren; a mina. – Din fr. planter, lat. plantare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PLANTÁRE, plantări, s.f. Acţiunea de a (se) planta şi rezultatul ei; sădire, plantat. – V. planta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PLANTÁR, -Ă, plantari, -e, adj. (Med.) Al tălpii piciorului, referitor la talpa piciorului. – Din fr. plantaire.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A PLANT//Á ~éz tranz. 1) (butaşi, puieţi, răsad etc.) A pune în pământ ca să crească; a sădi. 2) (stâlpi, pari etc.) A înfige în pământ fixând. 3) mil. (mine) A pune pe o anumită suprafaţă (pentru a arunca în aer). /<fr. planter, lat. plantare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PLANTÁ vb. I. tr. 1. A sădi (pomi, plante). 2. A înfige în pământ (un stâlp, un par etc.). 3. A instala mine pe un teren. [Cf. fr. planter, lat. plantare].
(Dicţionar de neologisme)

PLANTÁRE s.f. Acţiunea de a planta şi rezultatul ei; sădire; plantaj, plantat. [< planta].
(Dicţionar de neologisme)

PLANTÁR, -Ă adj. Al tălpii piciorului. [Cf. fr. plantaire].
(Dicţionar de neologisme)

PLANTÁ vb. I. tr. 1. a sădi (pomi, plante). 2. a înfige în pământ (un stâlp, un par etc.). ♢ a instala în decor (în scenă, pe un platou de filmare). 3. (mil.) a instala mine pe un teren. 4. a fixa cu insistenţă. 5. (fam.) a părăsi brusc pe cineva. II. refl. (fig., fam.) a se posta (ostentativ), a se proţăpi (în faţa cuiva). (< fr. planter, lat. plantare)
(Marele dicţionar de neologisme)

PLANTÁR, -Ă adj., s. m. (muşchi) al tălpii piciorului. (< fr. plantaire)
(Marele dicţionar de neologisme)

plantá vb., ind. prez. 1 sg. plantéz, 3 sg. şi pl. planteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

plantáre s. f., g.-d. art. plantării; pl. plantări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

plantár (anat., bot.) adj. m., pl. plantári; f. sg. plantáră, pl. plantáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PLANTÁ vb. a pune, a răsădi, a sădi, a transplanta, (rar) a semăna, (pop.) a presădi, (prin Munt.) a prosădi, (Transilv.) a răstăvi, (înv.) a împlânta, a plăntălui, a străplanta. (A ~ doi puieţi.)
(Dicţionar de sinonime)

PLANTÁRE s. plantat, punere, pus, răsădire, răsădit, sădire, sădit, transplantare, (rar) transplantaţie, (pop.) presădire, (înv.) plantaţie. (~ puieţilor.)
(Dicţionar de sinonime)

PLANTÁR adj. v. vegetal.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pl pla plan plant planta

Cuvinte se termină cu literele: re are tare ntare antare