plantatoare dex - definiţie, sinonime, conjugare
PLANTATÓR, -OÁRE, plantatori, -oare, subst. 1. S.m. şi f. Persoană care se ocupă cu plantarea răsadurilor, a viţei de vie etc.; săditor. 2. S.m. Proprietar al unei plantaţii. 3. S.f. Maşină care serveşte la plantarea diverselor plante de cultură; maşină de plantat. 4. S.n. Unealtă de lemn sau de fier, de forma unui baston scurt ascuţit la un capăt, cu care se lucrează la plantarea puieţilor, a răsadurilor etc. – Planta + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PLANTAT//OÁRE ~óri f. Maşină agricolă pentru plantarea răsadurilor sau a puieţilor. /a planta + suf. ~toare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PLANTAT//ÓR1 ~oáre n. Unealtă în formă de ţăruş cu care se fac gropi pentru sădit (răsadurile, puieţii etc.); săditor. /a planta + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PLANTAT//ÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) m. şi f. 1) Lucrător specializat în plantarea răsadurilor şi a puieţilor; săditor. 2) Proprietar al unei plantaţii. /a planta + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PLANTATOÁRE s.f. Maşină de plantat. [< planta].
(Dicţionar de neologisme)

PLANTATÓR, -OÁRE s.m. şi f. 1. Cel care se ocupă cu plantarea răsadurilor, a viţei de vie etc. 2. Proprietar al unei plantaţii (2). [Cf. fr. planteur].
(Dicţionar de neologisme)

PLANTATÓR s.n. Unealtă în formă de hârleţ folosită la facerea gropilor în care se introduc puieţii. [Cf. fr. planteur].
(Dicţionar de neologisme)

PLANTATÓR, -OÁRE I. s. m. f. 1. cel care se ocupă de plantarea răsadurilor, a viţei de vie etc. 2. proprietar al unei plantaţii (2). II. s. n. unealtă baston, la săparea gropilor în care se introduc puieţii. ♢ utilaj pentru plantarea mecanizată a minelor. III. s. f. maşină de plantat. (< planta + -tor)
(Marele dicţionar de neologisme)

plantatoáre (persoană, maşină) s. f., g.-d. art. plantatoárei; pl. plantatoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

plantatór (persoană) s. m., pl. plantatóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

plantatór (unealtă) s. n., pl. plantatoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PLANTATÓR s. 1. săditor, (înv.) răsăditor. (S-a specializat ca ~.) 2. (TEHN.) săditor. (~ul este o unealtă agricolă.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pl pla plan plant planta

Cuvinte se termină cu literele: re are oare toare atoare