plantelor dex - definiţie, sinonime, conjugare

plantelor

[Sinonime]
PLÁNTĂ1, plante, s.f. Nume generic dat organismelor vegetale, cu o organizare mai simplă decât a animalelor şi care îşi extrag hrana prin rădăcini, caracterizându-se prin prezenţa clorofilei, prin faptulmembrana celulei este formată din celuloză şi, în cazul speciilor superioare, prin alcătuirea corpului din rădăcină, tulpină şi frunze; p. restr. vegetală, mai ales erbacee, cultivată de om sau care creşte în mod natural şi este utilă omului. – Din lat. planta, fr. plante.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PLÁNTĂ2, plante, s.f. Faţă inferioară a piciorului, uşor boltită, care ia contact cu solul; talpa piciorului. – Din lat. planta, fr. plante.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PLÁNT//Ă1 ~e f. Organism vegetal având corpul format, de obicei, din rădăcină, tulpină şi frunze. ~e legumicole. ~e medicinale.~e anuale plante cu ciclu de dezvoltare de un an. ~e bienale plante cu ciclu de dezvoltare de doi ani. ~e perene plante cu ciclu de dezvoltare de mai mulţi ani. [G.-D. plantei] /<lat. planta, fr. plante
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PLÁNT//Ă2 ~e f. anat. (la om şi la unele animale) Partea inferioară, uşor arcuită, a labei piciorului, care vine în atingere cu pământul şi susţine greutatea corpului în timpul mersului; talpă. [G.-D. plantei] /<lat. planta, fr. plante
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

plîntă (plánte), s.f. – Talpa piciorului. Lat. planta (Tiktin). Apare numai la Dosoftei, sec. XVII. Ar putea fi cultism, dar cf. împlînta. E dubletul lui plantă, s.f., din fr. plante, der. planta, din fr. planter; plantator, s.m. (cultivator); plantaţie, s.f. (teren cultivat).
(Dicţionarul etimologic român)

PLÁNTĂ s.f. Nume generic dat vegetalelor (ierburi, copaci, arbuşti etc.). ♦ Iarbă, plantă erbacee. 2. (Anat.) Faţa interioară a piciorului, talpa, laba, care ia contact cu pământul. [< lat. planta, cf. fr. plante].
(Dicţionar de neologisme)

PLÁNTĂ s. f. I. nume generic dat vegetalelor. II. talpa piciorului. (< lat. planta, fr. plante)
(Marele dicţionar de neologisme)

plántă (bot., anat. ) s. f., g.-d. art. plántei; pl. plánte
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PLÁNTĂ s. vegetală, (înv.) sad. (Animale şi ~e.)
(Dicţionar de sinonime)

PLÁNTĂ s. v. talpă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pl pla plan plant plante

Cuvinte se termină cu literele: or lor elor telor ntelor