planton dex - definiţie, sinonime, conjugare

planton

PLANTÓN, plantoane, s.n. Serviciu de pază în interiorul cazărmilor sau al clădirilor militare, executat de ostaşi neînarmaţi. ♦ Ostaş care execută un schimb în serviciul de pază de mai sus; p. gener. orice persoană care face de pază într-un loc. ♢ Loc. adv. De planton = de pază, de strajă. – Din fr. planton.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PLANT//ÓN ~oáne n. mil. Serviciu de pază în interiorul cazărmilor sau al clădirilor militare, executat de ostaşi. /<fr. planton
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PLANTÓN s.n. Soldat în serviciu de pază şi supraveghere la poarta unei cazărmi, într-un dormitor etc.; serviciul pe care îl îndeplineşte acest soldat. [< fr. planton].
(Dicţionar de neologisme)

PLANTÓN s. n. serviciu de pază a armamentului şi materialelor unei subunităţi, într-un dormitor etc., executat de ostaşi neînarmaţi. ♢ ostaş care execută acest serviciu. (< fr. planton)
(Marele dicţionar de neologisme)

plantón s. n., pl. plantoáne
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: pl pla plan plant planto

Cuvinte se termină cu literele: on ton nton anton lanton