planșeu
PLANŞÉU, planşee, s.n. Element de construcţie de lemn, de beton armat etc. care serveşte ca suport pentru fixarea unei maşini, formează partea carosabilă a unui pod, separă etajele unei clădiri (constituind duşumeaua sau acoperişul) etc. – Din fr. plancher.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PLANŞÉ//U ~e n. 1) Element de construcţie în formă de platformă, care separă etajele unei clădiri sau alcătuieşte partea carosabilă a unui pod. 2) Suport pentru fixarea unei maşini. /<fr. plancher
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PLANŞÉU s.n. 1. Element de construcţie făcut de obicei din beton armat, care separă două etaje ale unei clădiri, care alcătuieşte partea pe care se circulă a unui pod etc. ♦ Planul inferior al unei cavităţi subterane. 2. (Anat.) Perete musculos care delimitează la bază o cavitate. [Pron. -şeu, pl. -ee, -uri. / cf. fr. plancher].
(Dicţionar de neologisme)
PLANŞÉU s. n. 1. element de construcţie (din beton armat) care separă două etaje ale unei clădiri, care formează partea pe care se circulă a unui pod etc. 2. planul inferior al unei cavităţi subterane. 3. (anat.) perete musculos care delimitează la bază o cavitate. (< fr. plancher)
(Marele dicţionar de neologisme)
planşéu s. n., art. planşéul; pl. planşée
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PLANŞÉ//U ~e n. 1) Element de construcţie în formă de platformă, care separă etajele unei clădiri sau alcătuieşte partea carosabilă a unui pod. 2) Suport pentru fixarea unei maşini. /<fr. plancher
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
PLANŞÉU s. n. 1. element de construcţie (din beton armat) care separă două etaje ale unei clădiri, care formează partea pe care se circulă a unui pod etc. 2. planul inferior al unei cavităţi subterane. 3. (anat.) perete musculos care delimitează la bază o cavitate. (< fr. plancher)
(Marele dicţionar de neologisme)
planşéu s. n., art. planşéul; pl. planşée
(Dicţionar ortografic al limbii române)