PLASÁ, plasez, vb. I. 1. Tranz. A investi bani, valori etc.; a aloca. ♦ A vinde mărfuri, bunuri; a distribui, a repartiza (în schimbul unei sume de bani). 2. Tranz. A spune o vorbă la timpul sau la locul potrivit (în cursul unei discuţii). 3. Tranz. şi refl. A (se) aşeza, a (se) situa într-un anumit loc, spaţiu etc. ♦ Tranz. A procura cuiva o slujbă, o situaţie (bună). ♦ Refl. A se situa pe o poziţie; a lua atitudine. 4. Tranz. (Sport) A trimite, a îndrepta mingea către un punct determinat. – Din fr. placer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PLASÁRE, plasări, s.f. Acţiunea de a (se) plasa şi rezultatul ei. – V. plasa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A PLAS//Á ~éz tranz. 1) A pune (printr-un efort special) într-un anumit loc (realizând o intenţie). ~ într-un post. ~ o minge. 2) (sume, capitaluri etc.) A da ca investiţie; a investi. 3) (mărfuri, bilete etc.) A da contra cost sau gratuit. 4) (vorbe, replici etc.) A spune la timpul sau la locul potrivit. 5) A face să îmbrăţişeze o meserie, o slujbă. 6) A băga. /<fr. placer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE PLAS//Á mă ~éz intranz. 1): ~ pe o anumită poziţie (sau pe poziţia cuiva) a susţine o anumită opinie sau a adopta opinia cuiva. 2) (despre sportivi) A se situa într-un anumit mod pe teren. /<fr. placer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
plasá (plaséz, plasát), vb. – A aşeza într-un anumit loc. Fr. placer. – Der. plasament, s.n., din fr. placement; deplasa, vb., din fr. déplacer; deplasat, adj. (înv., în afara locului, inoportun); plasator, s.m. (persoană care plasează spectatorii la locurile lor în sălile de spectacol).
(Dicţionarul etimologic român)
PLASÁ vb. I. tr. 1. A repartiza pe cineva într-un loc anumit, într-un post. ♦ refl. A se situa pe o anumită poziţie. 2. A investi (un capital) într-o întreprindere (rentabilă). ♦ A vinde mărfuri. ♦ A spune ceva la timp, la locul potrivit. 3. A trimite mingea într-un loc anumit sau la un anumit jucător. [P.i. -sez. / < fr. placer].
(Dicţionar de neologisme)
PLASÁRE s.f. Acţiunea de a (se) plasa şi rezultatul ei. [< plasa].
(Dicţionar de neologisme)
PLASÁ vb. I. tr. 1. a repartiza pe cineva într-un loc anumit, într-un post. 2. a investi (un capital) într-o întreprindere. ♢ a vinde mărfuri. ♢ a spune ceva la timp, la locul potrivit. 3. (sport) a trimite mingea într-un loc anumit sau la un anumit jucător. II. refl. a se situa pe o anumită poziţie. (< fr. placer)
(Marele dicţionar de neologisme)
plasá vb., ind. prez. 1 sg. plaséz, 3 sg. şi pl. plaseáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
plasáre s. f., g.-d. art. plasării; pl. plasări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PLASÁ vb. 1. v. amplasa. 2. v. posta. 3. a (se) pune, a (se) situa. (Articolul enclitic se ~ după nume.) 4. v. clasa. 5. v. investi. 6. v. vinde.
(Dicţionar de sinonime)
PLASÁRE s. 1. v. amplasare. 2. v. aşezare. 3. v. cla-sare. 4. v. investire. 5. v. vânzare.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PLASÁRE, plasări, s.f. Acţiunea de a (se) plasa şi rezultatul ei. – V. plasa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE PLAS//Á mă ~éz intranz. 1): ~ pe o anumită poziţie (sau pe poziţia cuiva) a susţine o anumită opinie sau a adopta opinia cuiva. 2) (despre sportivi) A se situa într-un anumit mod pe teren. /<fr. placer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
plasá (plaséz, plasát), vb. – A aşeza într-un anumit loc. Fr. placer. – Der. plasament, s.n., din fr. placement; deplasa, vb., din fr. déplacer; deplasat, adj. (înv., în afara locului, inoportun); plasator, s.m. (persoană care plasează spectatorii la locurile lor în sălile de spectacol).
(Dicţionarul etimologic român)
PLASÁ vb. I. tr. 1. A repartiza pe cineva într-un loc anumit, într-un post. ♦ refl. A se situa pe o anumită poziţie. 2. A investi (un capital) într-o întreprindere (rentabilă). ♦ A vinde mărfuri. ♦ A spune ceva la timp, la locul potrivit. 3. A trimite mingea într-un loc anumit sau la un anumit jucător. [P.i. -sez. / < fr. placer].
(Dicţionar de neologisme)
PLASÁRE s.f. Acţiunea de a (se) plasa şi rezultatul ei. [< plasa].
(Dicţionar de neologisme)
PLASÁ vb. I. tr. 1. a repartiza pe cineva într-un loc anumit, într-un post. 2. a investi (un capital) într-o întreprindere. ♢ a vinde mărfuri. ♢ a spune ceva la timp, la locul potrivit. 3. (sport) a trimite mingea într-un loc anumit sau la un anumit jucător. II. refl. a se situa pe o anumită poziţie. (< fr. placer)
(Marele dicţionar de neologisme)
plasá vb., ind. prez. 1 sg. plaséz, 3 sg. şi pl. plaseáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
plasáre s. f., g.-d. art. plasării; pl. plasări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PLASÁ vb. 1. v. amplasa. 2. v. posta. 3. a (se) pune, a (se) situa. (Articolul enclitic se ~ după nume.) 4. v. clasa. 5. v. investi. 6. v. vinde.
(Dicţionar de sinonime)
PLASÁRE s. 1. v. amplasare. 2. v. aşezare. 3. v. cla-sare. 4. v. investire. 5. v. vânzare.
(Dicţionar de sinonime)