plasmă dex - definiţie, sinonime, conjugare
PLÁSMĂ s.f. 1. Parte lichidă a sângelui sau a limfei formată din apă, săruri, protide, lipide, glucide, anticorpi etc. 2. Substanţă gazoasă puternic ionizată, ale cărei proprietăţi fizice sunt determinate de existenţa ionilor şi a electronilor în stare liberă. – Din fr. plasma.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PLÁSM//Ă ~e f. Parte lichidă a sângelui, a limfei sau a lichidului seminal. ♢ ~ gazoasă substanţă gazoasă în stare ionizată. [G.-D. plasmei] /<fr. plasma
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

plásmă (plásme), s.f. – 1. Invenţie, creaţie. – 2. Lichid intercelular. – Mr. plasmă. Gr. πλάσμα, sec. XVIII, înv. (Gáldi 230) şi modern din fr. plasma. – Der. plăsmui, vb. (a inventa, a crea, a produce; înv., a falsifica); plăsmuitor, s.m. (creator; înv., falsificator); proplăsmui, vb. (a transforma, a reface), înv., creaţie verbală a lui Dosoftei; plastografie, s.f. (falsificare a scrisului), mr. plastografie, din ngr. πλαστογραφία; plastograf, s.m. (falsificator), din gr. πλαστογράφος; plastic, adj., din fr. plastique; plasticitate, s.f. (uşurinţă la modelare; faptul de a fi sugestiv); plastur (var. plasture, plastor(e), plastru), s.n. (cataplasmă), din ngr. ἔμπλαστρον, cf. blasture, dublet al lui pleaşter, s.n. (cataplasmă), din germ. Pflaster. Sl. plastyryĭ provine din rom. (Vaillant, BL, XVI, 11).
(Dicţionarul etimologic român)

PLÁSMĂ s.f. 1. Produs lichid intercelular aflat în sânge, în limfă şi în muşchi. 2. Zonă dintr-o descărcare electrică într-un gaz, care conţine atât ioni negativi, cât şi atomi şi molecule neutre. ♦ Masă gazoasă dintr-o astfel de zonă. [< fr., gr. plasma < plassein – a forma].
(Dicţionar de neologisme)

PLASMA- Element prim de compunere savantă cu semnificaţia „(referitor la) plasmă (1), ”de plasmă (1)„. [Var. plasmo-. / < fr., gr. plasma].
(Dicţionar de neologisme)

PLÁSMĂ1 s. f. 1. lichid intercelular în sânge, în limfă şi în muşchi. 2. zonă dintr-o descărcare electrică într-un gaz, care conţine atât ioni pozitivi şi negativi, cât şi electroni şi atomi neutri, cu mare conductibilitate termică şi electrică, cu proprietăţi specifice. (< fr., lat., gr. plasma)
(Marele dicţionar de neologisme)

-PLÁSMĂ2 elem. plasm(o)-.
(Marele dicţionar de neologisme)

plásmă s. f., g.-d. art. plásmei; (feluri) pl. plásme
(Dicţionar ortografic al limbii române)

plásmă, plăsmuri, s.f. (înv.) plăsmuire.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
PLASMĂ GERMINATÍVĂ s. (BIOL.) genotip, germen, idiotip.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pl pla plas plasm

Cuvinte se termină cu literele: ma sma asma lasma