plasmatică
PLASMÁTIC, -Ă, plasmatici, -ce, adj. Care se referă la plasmă (1), de plasmă; format din plasmă. – Din fr. plasmatique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PLASMÁTI//C ~că (~ci, ~ce) 1) Care ţine de plasmă; propriu plasmei. 2) Care constă din plasmă. Substanţă ~că. /<fr. plasmatique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PLASMÁTIC, -Ă adj. Referitor la plasmă; de natura plasmei. [< fr. plasmatique].
(Dicţionar de neologisme)
PLASMÁTIC, -Ă adj. 1. referitor la plasmă; de natura plasmei; plasmic. 2. care aparţine citoplasmei. 3. puţin închegat, conturat, difuz, imprecis. (< fr. plasmatique)
(Marele dicţionar de neologisme)
plasmátic adj. m., pl. plasmátici; f. sg. plasmátică, pl. plasmátice
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PLASMÁTI//C ~că (~ci, ~ce) 1) Care ţine de plasmă; propriu plasmei. 2) Care constă din plasmă. Substanţă ~că. /<fr. plasmatique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
PLASMÁTIC, -Ă adj. 1. referitor la plasmă; de natura plasmei; plasmic. 2. care aparţine citoplasmei. 3. puţin închegat, conturat, difuz, imprecis. (< fr. plasmatique)
(Marele dicţionar de neologisme)
plasmátic adj. m., pl. plasmátici; f. sg. plasmátică, pl. plasmátice
(Dicţionar ortografic al limbii române)