plastic dex - definiţie, sinonime, conjugare

plastic

[Sinonime]
PLÁSTIC1, -Ă, plastici, -ce, adj., s.f. I. Adj. 1. Căruia i se poate da, prin modelare, forma dorită, care poate fi uşor deformat fără a crăpa sau a se sfărâma. ♢ Masă plastică sau material plastic = produs sintetic de natură organică, anorganică sau mixtă care se poate prelucra uşor în diferite obiecte, la cald sau la rece, cu sau fără presiune. Deformaţie plastică = deformaţie a unui material sub acţiunea unei solicitări peste limita lui de elasticitate, care creşte chiar dacă solicitarea rămâne constantă. ♦ Care este făcut, realizat sau reprodus după un anumit model, prin modelarea tuturor materiale. 2. Care se referă la sculptură şi la pictură; care se ocupa de aceste arte; care este asemănător cu o sculptură sau cu o pictură, care sugerează o sculptură sau o pictură. ♢ Artă plastică (şi substantivat, f.) = (mai ales la pl.) artă care are ca scop să reproducă formele prin modelarea unor materiale, prin culori etc. Artist plastic = creator din domeniul artelor plastice. ♦ (Despre realizări literare, muzicale) Evocator, sugestiv, viu. 3. (În sintagma) Chirurgie plastică = ramură a chirurgiei care se ocupă cu îndreptarea unor deformări ale corpului omenesc (în special ale feţei), provenite din naştere sau dintr-un accident. II. S.f. Tehnica executării unor obiecte de artă prin modelarea unor substanţe maleabile; tehnica, artă de a sculpta sau de a picta. ♦ Parte din studiul unei opere de artă care se ocupă cu raportul armonios al volumelor şi al reliefului. ♦ Ansamblul calităţilor de volum şi de aspect exterior al unei lucrări de arhitectură, de urbanism sau de artă decorativă. – Din fr. plastique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PLÁSTIC2 s.n. Masă de exploziv fabricat cu un amestec de cauciuc sintetic şi un plastifiant. Bombă cu plastic. – Din fr., engl. plastic.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PLÁSTIC1 adv. Cu plasticitate; în mod sugestiv. /<fr. plastique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PLÁSTI//C2 ~că (~ci, ~ce) 1) (despre corpuri solide) Care poate fi modelat; care se pretează modelării. ♢ Materiale (sau mase) ~ce materiale sintetice din care se produc diferite obiecte. Operaţie ~că plastie. Chirurgie ~că ramură a medicinei care se ocupă cu operaţiile plastice. 2) Care ţine de artele ce reflectă realitatea prin imagini vizuale; propriu artelor care reflectă realitatea prin imagini vizuale. ♢ Arte ~ce ansamblu de arte (pictură, sculptură, desen, arhitectură) care reflectă realitatea prin imagini vizuale. 3) lit. Care exprimă ceva cu mare putere de evocare; sugestiv; expresiv. /<fr. plastique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PLÁSTIC, -Ă adj. 1. Care prezintă plasticitate, care poate fi modelat, fasonat. ♦ Care formează sau are proprietatea de a lua diferite forme. ♦ Masă plastică (sau produs) plastic = material sintetic de natură organică, anorganică sau mixtă, care poate fi modelat în procesul fabricării unor produse, păstrându-şi forma ce i-a fost dată; arte plastice = arte care au ca scop să reproducă formele prin modelarea unor materiale, prin culori etc. ♦ (Despre idei, imagini etc.) Expresiv, viu; evocator, care arată cu multă putere ceva. 2. Chirurgie plastică = chirurgie care se ocupă cu îndreptarea unor malformaţii ale corpului. // s.n. 1. Amestec de cauciuc nevulcanizat, folosit la repararea anvelopelor etc. 3. Varietate de exploziv. [Cf. fr. plastique, lat. plasticus, gr. plastikos].
(Dicţionar de neologisme)

PLÁSTIC1 s. n. 1. amestec de cauciuc nevulcanizat, folosit la prepararea anvelopelor. 2. varietate de exploziv. (< engl., fr. plastic)
(Marele dicţionar de neologisme)

PLÁSTIC2, -Ă I. adj. 1. (despre materiale) care are proprietatea de a-şi păstra deformaţiile produse de forţele exterioare după încetarea acţiunii acestora; care poate fi modelat, fasonat. o masă ~ă (sau material) ~ = material sintetic de natură organică, anorganică sau mixtă, care poate fi modelat în procesul fabricării unor produse. 2. referitor la pictură sau sculptură. o arte ĕ = arte care au ca scop să reproducă formele prin modelarea unor materiale, prin culori etc. 3. (despre idei, imagini etc.) cu multă putere de evocare, expresiv, viu; evocator. 4. (biol.) formativ, capabil de a se schimba, de a lua o formă. o chirurgie ~ă = chirurgie care se ocupă cu îndreptarea unor malformaţii ale corpului. II. s. f. tehnica executării obiectelor de artă prin fasonarea, modelarea unei substanţe plastice; domeniul artelor plastice. ♢ parte din studiul unei opere de artă care se ocupă cu raportul armonios al volumelor şi al reliefului. (< fr. plastique, lat. plasticus, gr. plastikos)
(Marele dicţionar de neologisme)

plástic s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

plástic adj. m., pl. plástici; f. sg. plástică, pl. plástice
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PLÁSTIC adj. 1. v. pitoresc. 2. v. expresiv.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pl pla plas plast plasti

Cuvinte se termină cu literele: ic tic stic astic lastic