plastometru
PLASTOMÉTRU, plastometre, s.n. Instrument pentru determinarea calităţii glutenului umed. – Din fr. plastomètre.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PLASTOMÉTRU s.n. Aparat pentru determinarea plasticităţii corpurilor. ♦ Aparat pentru determinarea calităţii glutenului umed. [< fr. plastomètre, cf. gr. plastikos – plastic, metron – măsură].
(Dicţionar de neologisme)
PLASTOMÉTRU s. n. 1. aparat pentru determinarea plasticităţii corpurilor. 2. aparat pentru determinarea calităţii glutenului umed. (< fr. plastomètre)
(Marele dicţionar de neologisme)
plastométru s. n. (sil. -tru), pl. plastométre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PLASTOMÉTRU s.n. Aparat pentru determinarea plasticităţii corpurilor. ♦ Aparat pentru determinarea calităţii glutenului umed. [< fr. plastomètre, cf. gr. plastikos – plastic, metron – măsură].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
plastométru s. n. (sil. -tru), pl. plastométre
(Dicţionar ortografic al limbii române)