platcă

PLÁTCĂ¹ s.f. (În expr.) A intra (în) platcă = a) a pierde o partidă la jocul de cărţi; b) a trebui să plătească o datorie. A pune (sau a face pe cineva) platcă = a face (pe cineva) să piardă la jocul de cărţi. A rămâne platcă = a rămâne de ruşine, a se face de râs. – Din scr., pol. platka.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PLÁTCĂ², plătci, s.f. Partea de sus a unei cămăşi bărbăteşti, a unei rochii, a unei bluze etc., croită separat de rest şi de care se prinde gulerul. – Din rus. platka.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PLÁTCĂ plătci f. Fâşie îngustă de metal, croită separat, care constituie partea de sus a unor obiecte de îmbrăcăminte (de care se prinde gulerul). /<rus. platka
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

plátcă (plắtci), s.f. – Partea de sus a unei cămăşi. Sl. platŭ „bucată de pînză”, dim., cf. rus. platka, pol. platek, sb., cr. platha (Cihac, II, 261).
(Dicţionarul etimologic român)

plátcă (plắtci), s.f. – Pierdere, derută la jocul de cărţi. Sb., pol. platka (Cihac, II, 261), cf. a plăti.
(Dicţionarul etimologic român)

plátcă (la jocul de cărţi) s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

plátcă (la haine) s. f., g.-d. art. plătcii; pl. plătci
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
PLÁTCĂ s. (Transilv.) speteală. (~ la o cămaşă.)
(Dicţionar de sinonime)