platina dex - definiţie, sinonime, conjugare
PLÁTINĂ, (2, 3) platine, s.f. 1. Metal preţios de culoare albă-cenuşie, dur, lucios, inoxidabil, foarte maleabil şi ductil, foarte rezistent la căldură şi la acţiunea acizilor, folosit la fabricarea unor aparate de laborator, a unor instrumente de precizie, a unor obiecte de valoare, în tehnica dentară etc. ♦ Negru de platină = platină (1) sub formă de pulbere, folosită în industrie. 2. Nume dat diferitelor piese de maşini care altădată se fabricau din platină (1) sau care au luciul acestui metal. 3. Laminat semifabricat plat, cu secţiune dreptunghiulară, cu dimensiuni mici, care se foloseşte ca materie primă la laminarea tablei subţiri. – Din fr. platine.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PLATINÁ, platinez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi un obiect de metal cu un strat subţire de platină (1); a sufla cu platină. 2. A decolora părul capului prin mijloace chimice, dându-i o nuanţă de blond-argintiu. – Din fr. platiner.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PLÁTINĂ f. Metal nobil lucios, de culoare alb-argintie, maleabil şi ductil, rezistent la acţiunea acizilor şi la temperaturi înalte, având diferite întrebuinţări. /<fr. platine
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A PLATIN//Á ~éz tranz. 1) tehn. (obiecte sau piese de metal) A acoperi cu platină (în scop protector sau/şi decorativ). 2) (părul) A decolora dând culoarea blond-argintie (ca platina). /<fr. platiner
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PLÁTINĂ s.f. 1. Metal preţios, alb-argintiu, dur, foarte greu, ductil şi inoxidabil. 2. Nume dat unor piese de formă plană care intră în construcţia anumitor aparate. [< fr. platine, cf. sp. platina].
(Dicţionar de neologisme)

PLATINÁ vb. I. tr. 1. A acoperi cu un strat subţire de platină (un obiect metalic). 2. A decolora părul de pe cap prin mijloace chimice. [< fr. platiner].
(Dicţionar de neologisme)

PLÁTINĂ s. f. 1. metal preţios alb-argintiu, dur, foarte greu, ductil şi inoxidabil. 2. (pl.) dispozitiv prevăzut cu contacte electrice care comandă aprinderea în motoarele cu explozie. 3. piesă plană care intră în construcţia anumitor aparate. (< fr. platine)
(Marele dicţionar de neologisme)

PLATINÁ vb. tr. 1. a acoperi cu un strat subţire de platină. 2. a decolora părul de pe cap prin mijloace chimice. (< fr. platiner)
(Marele dicţionar de neologisme)

plátină s. f., g.-d. art. plátinei; (piese de maşini, laminate semifabricate) pl. plátine; (chim.) simb. Pt
(Dicţionar ortografic al limbii române)

platiná vb., ind. prez. 1 sg. platinéz, 3 sg. şi pl. platineáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: pl pla plat plati platin

Cuvinte se termină cu literele: na ina tina atina latina