platinit

PLATINÍT s.n. Aliaj de oţel cu conţinut mare de nichel, din care se fac legăturile la electrozii becurilor electrice. – Din fr. platinite, germ. Platinit.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PLATINÍT n. Aliaj de fier şi de nichel, întrebuinţat la fabricarea conductelor pentru aparatele cu vid şi a lămpilor cu incandescenţă. /<fr. platinite, germ. Platinit
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PLATINÍT, platinituri, s.n. Aliaj de fier cu nichel, din care se fac legăturile la electrozii becurilor electrice. – Fr. platinite.
(Dicţionarul limbii române moderne)

PLATINÍT s.n. Aliaj de fier şi nichel. [< fr. platinite].
(Dicţionar de neologisme)

PLATINÍT s. n. aliaj de oţel şi nichel, la fabricarea electrozilor unor lămpi electrice, la unele piese de radio etc. (< fr. platinite)
(Marele dicţionar de neologisme)

platinít s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)