platinit
PLATINÍT s.n. Aliaj de oţel cu conţinut mare de nichel, din care se fac legăturile la electrozii becurilor electrice. – Din fr. platinite, germ. Platinit.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PLATINÍT n. Aliaj de fier şi de nichel, întrebuinţat la fabricarea conductelor pentru aparatele cu vid şi a lămpilor cu incandescenţă. /<fr. platinite, germ. Platinit
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PLATINÍT, platinituri, s.n. Aliaj de fier cu nichel, din care se fac legăturile la electrozii becurilor electrice. – Fr. platinite.
(Dicţionarul limbii române moderne)
PLATINÍT s.n. Aliaj de fier şi nichel. [< fr. platinite].
(Dicţionar de neologisme)
PLATINÍT s. n. aliaj de oţel şi nichel, la fabricarea electrozilor unor lămpi electrice, la unele piese de radio etc. (< fr. platinite)
(Marele dicţionar de neologisme)
platinít s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PLATINÍT n. Aliaj de fier şi de nichel, întrebuinţat la fabricarea conductelor pentru aparatele cu vid şi a lămpilor cu incandescenţă. /<fr. platinite, germ. Platinit
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul limbii române moderne)
PLATINÍT s.n. Aliaj de fier şi nichel. [< fr. platinite].
(Dicţionar de neologisme)
PLATINÍT s. n. aliaj de oţel şi nichel, la fabricarea electrozilor unor lămpi electrice, la unele piese de radio etc. (< fr. platinite)
(Marele dicţionar de neologisme)
platinít s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)