platnic dex - definiţie, sinonime, conjugare

platnic

[Sinonime]
PLÁTNIC, -Ă, platnici, -ce, adj., s.m. şi f. (Persoană) care plăteşte, care trebuie să plătească; plătitor. ♢ Expr. Bun (sau rău) platnic = persoană care îşi îndeplineşte bine (sau rău) obligaţiile băneşti, care plăteşte uşor şi la timp (sau greu şi cu întârziere). – Plată + suf. -nic.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PLÁTNI//C ~că (~ci, ~ce) şi substantival înv. (despre persoane) Care plăteşte sau trebuie să plătească; plătitorBun (sau rău) ~ persoană care îşi îndeplineşte (sau nu-şi îndeplineşte) obligaţiile băneşti. /plată + suf. ~nic
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

plátnic adj. m., s. m., pl. plátnici; f. sg. plátnică, pl. plátnice
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PLÁTNIC adj. v. plătibil.
(Dicţionar de sinonime)

PLÁTNIC s. v. cauţiune, fidejusor, garant.
(Dicţionar de sinonime)

PLÁTNIC s., adj. plătitor. (Bun ~.)
(Dicţionar de sinonime)

PLÁTNIC s., adj. v. datornic, debitor.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pl pla plat platn platni

Cuvinte se termină cu literele: ic nic tnic atnic latnic