platonic dex - definiţie, sinonime, conjugare

platonic

[Sinonime]
PLATÓNIC, -Ă, platonici, -ce, adj. 1. Care aparţine platonismului, privitor la platonism; platonian, platonician (2). ♦ P. ext. (Despre sentimente) Pur, ideal; spiritualizat. 2. Care nu se poate realiza, care nu se concretizează, care nu poate fi pus în practică; formal, abstract. – Din fr. platonique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PLATÓNI//C ~că (~ci, ~ce) 1) şi substantival Care ţine de platonism; propriu filozofiei lui Platon. 2) şi adverbial (despre sentimente) Care se bazează pe o atracţie spirituală; cu caracter pur ideal, spiritualizat. Dragoste ~că. 3) Care este imposibil de a fi transpus în viaţă; cu caracter pur teoretic. /<fr. platonique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PLATÓNIC, -Ă adj. 1. Referitor la platonism. ♦ Ideal, curat, pur. 2. Abstract, formal. [Cf. fr. platonique].
(Dicţionar de neologisme)

PLATÓNIC, -Ă adj. 1. referitor la platonism; platonian. ♢ (p. ext.) ideal, curat, pur. 2. (despre manifestări, reacţii etc.) care rămâne fără efect; abstract, formal. (< fr. platonique)
(Marele dicţionar de neologisme)

platónic adj. m., pl. platónici; f. sg. platónică, pl. platónice
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PLATÓNIC adj. 1. v. platonician. 2. v. pur. 3. spi-ritualizat. (Legături ~.)
(Dicţionar de sinonime)

PLATÓNIC adj. v. formal.
(Dicţionar de sinonime)

PLATÓNIC s. v. platonician, platonist.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pl pla plat plato platon

Cuvinte se termină cu literele: ic nic onic tonic atonic