pleșuvi dex - definiţie, sinonime, conjugare
PLEŞÚV, -Ă, pleşuvi, -e, adj. 1. (Despre oameni) Chel. 2. (Despre soluri, munţi etc.) Lipsit de vegetaţie, fără arbori; (despre ogoare) fără semănături; p. ext. uscat, sterp, arid. ♦ (Despre arbori) Fără frunze, desfrunzit. [Var.: (reg.) pleşúg, -ă adj.] – Din bg. pleşiv.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PLEŞUVÍ, pleşuvesc, vb. IV. 1. Intranz. A cheli. 2. Refl. (Despre munţi, dealuri, soluri etc.) A rămâne fără vegetaţie. – Din pleşuv.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PLEŞÚV ~ă (~i, ~e) 1) şi substantival (despre persoane, mai ales despre bărbaţi) Care şi-a pierdut (parţial sau total) părul de pe cap; care are chelie; chel. 2) (despre munţi, dealuri, terenuri) Care este lipsit de vegetaţie; fără vegetaţie; golaş; arid; sterp. /<bulg. pleşiv
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A PLEŞUV//Í ~ésc intranz. (mai ales despre bărbaţi) A deveni pleşuv; a pierde părul de pe cap; a cheli. /Din pleşuv
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE PLEŞUV//Í pers. 3 se ~éşte intranz. (despre terenuri) A rămâne fără vegetaţie; a se dezgoli de verdeaţă. /Din pleşuv
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

pleşúv adj. m., pl. pleşúvi; f. sg. pleşúvă, pl. pleşúve
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pleşuví vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pleşuvésc, imperf. 3 sg. pleşuveá; conj. prez. 3 sg. şi pl. pleşuveáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PLEŞÚV adj. 1. v. chel. 2. gol, golaş, (rar) pleş. (Un vârf muntos ~.)
(Dicţionar de sinonime)

PLEŞUVÍ vb. v. cheli.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pl ple ples plesu plesuv

Cuvinte se termină cu literele: vi uvi suvi esuvi lesuvi