pleașcă dex - definiţie, sinonime, conjugare
PLEÁŞCĂ s.f. 1. Câştig neaşteptat (de obicei nemeritat) obţinut fără muncă; chilipir. ♢ Loc. adv. De (sau pe) pleaşcă = de pomană, fără bani. 2. (Înv.) Pradă (de război), jaf, captură; rechiziţie. – Din bg., scr. pljačka.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PLEÁŞCĂ f. 1) Câştig nemeritat obţinut fără muncă; chilipir. ♢ De (sau pe) ~ fără plată; de pomană. 2) înv. Pradă de război; captură; trofeu. /<bulg., sb. pljaţka
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

pleáşcă (pléşti), s.f. – 1. Pradă. – 2. Chilipir. – Mr. pleaşcă, pleacică. Dublet al lui plaşcă; pentru semantism ct. it. sacco „sac” şi „jaf”. Mai puţin probabil din sb., cr. pljačka (Cihac, II, 262; Skok, REB, II, 31-42), tc. plaçka (Lokotsch 1665), ngr. πλαϰώνω „a oprima” (Vasmer, Gr., 119). – Der. pleşcan (var. pleşcar), s.m. (oportunist; persoană care umblă după chilipiruri); pleşcui, vb. (a jefui; a umbla după chilipiruri); pleşcuitor, adj. (înv., jefuitor).
(Dicţionarul etimologic român)

pleáşcă (pradă, chilipir) s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pleáşcă2 s.f. (reg.) bucată de lemn sau de fier cu care se umple scobitura unei bârne strâmbe, cu care se întăreşte o grindă slabă sau se prelungeşte o bârnă scurtă.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

pleáşcă3 s.f. sg. (reg.) om chel.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
PLEÁŞCĂ s. v. captură, chilipir, pradă.
(Dicţionar de sinonime)

PLEÁSCĂ s. v. pălărie.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pl ple plea pleas pleasc

Cuvinte se termină cu literele: ca sca asca easca leasca