pleată

PLEÁTĂ, plete, s.f. 1. (Mai ales la pl.) Părul capului lăsat să crească până pe umeri sau să atârne pe spate (împletit în cozi); p. ext. păr (nearanjat, necoafat). 2. (Reg.) Mănunchi de fuior. – Din sl. pletŭ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PLEÁTĂ pléte f. 1) mai ales la pl. Păr lung lăsat să atârne liber pe spate (sau împletit în cozi). 2) reg. Mănunchi de fuior. /<sl. pletu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

pleátă (pléte), s.f. – 1. Mănunchi de fuior. – 2. Părul capului lăsat pe spate (în cozi). Sl. pletŭ, pletĭ „împletitură”, din sl. plesti, pletą, pleteši, „a împleti” (Miklosich, Slaw. Elem., 36; Candrea, II, 263; Conev 89), cf. sb., cr. pletenica „pleată” şi împleti. Se foloseşte mai ales la pl. – Der. pleteancă s.f. (Trans., Mold., fir, panglică pentru cozi); pletos, adj. (cu plete); pleteică, s.f. (plăsuţă ?), cuvînt pe care nu-l găsim glosat şi care trebuie să se folosească în Mold. (cf. Dragoslav: cu mîncarea în pleteică); pletoşie, s.f. (păr mult); împletoşat, adj. (cu plete); pleter, s.n. (îngrămăditură de nuiele, zăgaz), din sb. pleter; pleşnicar, s.n. (şopron, acoperiş pentru unelte), probabil în loc de *pletnicar, poate pentru că se face uneori cu împletitură de răchită.
(Dicţionarul etimologic român)

pleátă s. f., pl. pléte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
PLETELE-MUIÉRII s. pl. v. mătreaţă-de-arbori.
(Dicţionar de sinonime)