pleavă dex - definiţie, sinonime, conjugare

pleavă

[Sinonime]
PLEÁVĂ s.f. I. 1. Rămăşiţe de spice sau de păstăi rezultate din treieratul cerealelor sau al leguminoaselor. ♦ Fig. Ceea ce este lipsit de valoare, de importanţă; lucru de nimic. 2. Fig. Om de nimic; lepădătură, drojdia societăţii. II. (Iht.) Plevuşcă. – Din sl. plĕva.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PLEÁVĂ f. 1) Rămăşiţe constând din fărâme de spice, paie sau păstăi, provenite din treieratul cerealelor sau leguminoaselor (folosite în special ca furaj). 2) fig. (cu sens colectiv) Totalitate a elementelor degradate ale unei societăţi; putregai; drojdie. /<sl. plĕva
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

pleávă s.f. – 1. Rămăşiţe de spice sau de păstăi, tărîţe. – 2. Drojdie, sediment. – Megl. pleavă. Sl. (bg.) plĕva „paie” (Miklosich, Slaw. Elem., 36; Cihac, II, 263; Conev 72), cf. mag. polyva, sb. pleva, şi plivi. – Der. plevaiţă (var. pleviţă), s.f. (Plantă, Xeranthemum annuum); plevniţă, s.f. (magazie de pleavă), din sl. plĕvĭnica; plevos, adj. (tărîţos); plevuşcă, s.f. (peşte, Leucaspius delineatus; alevin; peşti mici; gloată, plebe); pleviţă, s.f. (plevuşcă), în Munt., prin schimb de suf. al cuvîntului anterior (după Scriban, din sb. pijavica „lipitoare”); plimnicer(iu), s.n. (Trans., şopron), probabil în loc de *plevnicer, cf. pleşnicar.
(Dicţionarul etimologic român)

pleávă s. f., g.-d. art. plévei
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PLEÁVĂ s. (pop.) vânturătură, (reg.) ciuruială, codină, târnomată, zoană, (prin vestul Transilv.) târn. (~ de la treieratul cerealelor.)
(Dicţionar de sinonime)

PLEÁVĂ s. v. fufă, lepădătură, năgară, neghină, plevuşcă, zâzanie.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pl ple plea pleav

Cuvinte se termină cu literele: va ava eava leava