plebe dex - definiţie, sinonime, conjugare

plebe

[Sinonime]
PLÉBE s.f. 1. (În Roma antică) Categorie socială de oameni liberi fără o activitate permanentă, care trăiau din câştiguri întâmplătoare şi din distribuţii făcute de stat. 2. (În evul mediu) Pătura cea mai săracă a populaţiei orăşeneşti din apusul Europei, aflată în afara ierarhiei feudale şi care, alături de ţărănime, a avut un rol important în revoluţiile din sec. XVI-XVII. 3. (Livr.) Pătură socială fără drepturi, asuprită şi exploatată; p. ext. mulţime, gloată. ♦ Fig. Categorie socială declasată; drojdia societăţii. – Din fr. plèbe, lat. plebs, -bis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PLÉBE f. 1) (în Roma antică) Populaţie liberă fără ocupaţie permanentă, care se întreţinea din câştiguri ocazionale. 2) (în evul mediu) Pătură socială care includea cei mai săraci orăşeni. 3) Pătură socială fără drepturi, fără merite, coruptă. /<fr. plebe, lat. plebs, ~bis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PLÉBE s.f. (În Roma antică) Pătură socială lipsită de drepturi sau cu drepturi limitate. ♦ Populaţie asuprită, exploatată. ♦ (Fig.) Categorie de oameni declasaţi; drojdia societăţii. [Gen. -bei. / cf. lat. plebs, fr. plèbe, it. plebe].
(Dicţionar de neologisme)

PLÉBE s. f. 1. (în Roma antică) pătură socială lipsită de drepturi sau cu drepturi limitate. 2. (în evul mediu) pătura cea mai săracă a populaţiei orăşeneşti; (p. ext.) populaţie asuprită, exploatată; poporul de jos, gloată. ♢ (peior.) categorie de oameni declasaţi; drojdia societăţii. (< fr. plèbe, lat. plebs)
(Marele dicţionar de neologisme)

plébe s. f., g.-d, art. plébei
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PLÉBE s. v. gloată.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pl ple pleb

Cuvinte se termină cu literele: be ebe lebe