plebeian

PLEBEIÁN, -Ă, plebeieni, -e, s.m. şi f., adj. (Livr.) 1. Plebeu (1). 2. Plebeu (2). [Pr.: -be-ian] – Din fr. plébéien.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PLEBE//IÁN ~iánă (~iéni, ~iéne) Care este caracteristic pentru plebei. /<fr. plébéien
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PLEBEIÁN, -Ă adj. Referitor la plebe; al plebeilor; plebeic. // s.m. şi f. Plebeu. [Pron. -be-ian, pl. -ieni, -iene. / cf. fr. plébéien].
(Dicţionar de neologisme)

PLEBEIÁN, -Ă I. adj., s. m. f. plebeu. II. adj. referitor la plebe; plebeic. (< fr. plébéien)
(Marele dicţionar de neologisme)

plebeián s. m., adj. m. (sil. -be-ian), pl. plebeiéni (sil. -be-ieni); f. sg. plebeiánă, g.-d. art. plebeiénei, pl. plebeiéne
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
PLEBEIÁN s., adj. v. plebeu.
(Dicţionar de sinonime)