plecarea
[Sinonime]
PLECÁRE, plecări, s.f. Acţiunea de a (se) pleca; înclinare; pornire, deplasare. ♢ Punct de plecare = începutul unei acţiuni. ♢ Loc. adj. şi adv. Gata de plecare = pe punctul de a porni. La plecare = în momentul pornirii. ♦ (Sport) Momentul în care se dă pornirea într-o cursă; start. ♦ (Înv.) Înclinaţie, atracţie, predispoziţie. – V. pleca.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PLEC//ÁRE ~ări f. 1) v. A PLECA şi A SE PLECA. 2): Punct de ~ (sau de pornire) a) loc de unde trebuie să plece cineva undeva; b) început. 3) Moment, marcat printr-un semnal, în care începe o probă sportivă. [G.-D. plecării] /v. a (se) pleca
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
plecáre s. f., g.-d. art. plecării; pl. plecări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PLECÁRE s. I. 1. v. aplecare. 2. v. prosternare. 3. v. smerenie. II. 1. v. pornire. 2. ducă, pornire. (E gata de ~.) 3. ducere, mergere, mers, pornire. (După ~ lui de acolo.) 4. v. start.
(Dicţionar de sinonime)
PLECÁRE s. v. afecţiune, aplecare, aplicaţie, aptitudine, ataşament, atracţie, chemare, compliment, dar, declinare, declinaţie, flexiune nominală, har, închinăciune, înclinare, înclinaţie, înzestrare, mătanie, plecăciune, ploconeală, pornire, predilecţie, predispoziţie, preferinţă, reverenţă, simpatie, talent, temenea, vocaţie.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Plecare ≠ întoarcere, sosire, venire
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PLEC//ÁRE ~ări f. 1) v. A PLECA şi A SE PLECA. 2): Punct de ~ (sau de pornire) a) loc de unde trebuie să plece cineva undeva; b) început. 3) Moment, marcat printr-un semnal, în care începe o probă sportivă. [G.-D. plecării] /v. a (se) pleca
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PLECÁRE s. I. 1. v. aplecare. 2. v. prosternare. 3. v. smerenie. II. 1. v. pornire. 2. ducă, pornire. (E gata de ~.) 3. ducere, mergere, mers, pornire. (După ~ lui de acolo.) 4. v. start.
(Dicţionar de sinonime)
PLECÁRE s. v. afecţiune, aplecare, aplicaţie, aptitudine, ataşament, atracţie, chemare, compliment, dar, declinare, declinaţie, flexiune nominală, har, închinăciune, înclinare, înclinaţie, înzestrare, mătanie, plecăciune, ploconeală, pornire, predilecţie, predispoziţie, preferinţă, reverenţă, simpatie, talent, temenea, vocaţie.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Plecare ≠ întoarcere, sosire, venire
(Dicţionar de antonime)