plen dex - definiţie, sinonime, conjugare

plen

PLEN s.n. Totalitatea membrilor unei organizaţii sau ai unei asociaţii constituite; p. ext. adunare a unei asociaţii la care participă totalitatea membrilor ei. – Din lat. plenum.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PLEN n. 1) Totalitate a membrilor unei organizaţii sau a unei asociaţii. 2) Adunare a unei organizaţii sau asociaţii la care iau parte toţi membrii. /<lat. plenum
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

plen (-nuri), s.n. – Totalitatea membrilor unei asociaţii, organizaţii; adunare constituantă. Lat. plenum (sec. XIX). – Der. plenar, adj., din lat. plenarius, sec. XIX. Cf. plin.
(Dicţionarul etimologic român)

PLEN- v. pleni-.
(Dicţionar de neologisme)

PLEN s.n. Totalitatea membrilor unei adunări constituite; (p.ext.) adunare la care sunt prezenţi toţi membrii. [Var. plenum s.n. / < lat. plenum, cf. gr. plein, germ. Plenum].
(Dicţionar de neologisme)

PLEN s. n. totalitatea membrilor unei adunări constituite; (p. ext.) adunare la care sunt prezenţi toţi membrii. (< lat. plenum)
(Marele dicţionar de neologisme)

plen s. n., pl. plénuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: pl ple

Cuvinte se termină cu literele: en len