pleoscăit

PLEOSCĂÍ, pleóscăi, vb. IV. Intranz. A plescăi. [Var.: (reg.) pleoşcăí vb. IV.] – Pleosc + suf. -ăi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PLEOŞCĂÍ vb. IV v. pleoscăi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PLEOSCĂÍT, pleoscăituri, s.n. Faptul de a pleoscăi; plescăit. – V. pleoscăi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A PLEOSCĂÍ pleóscăi intranz. v. A PLESCĂI. /pleosc + suf. ~ăi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

pleoscăí vb., ind. şi conj. prez. 1 şi 2 sg. pleóscăi, 3 sg. şi pl. pleóscăie, imperf. 3 sg. pleoscăiá
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pleoscăít s. n., pl. pleoscăíturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
PLEOSCĂÍ vb. 1. a plescăi, (reg.) a plioscăni. (A ~ cu limba.) 2. a plescăi, (reg.) a cipcii. (Apele ~ lovindu-se de maluri.) 3. a plescăi, (reg.) a plescăni. (Noroiul ~ sub bocanci.) 4. a plescăi. (A ~ cu papucii, în mers.)
(Dicţionar de sinonime)

PLEOSCĂÍT s. v. plescăit.
(Dicţionar de sinonime)