plesnire dex - definiţie, sinonime, conjugare
PLESNÍ, plesnesc, vb. IV. 1. Intranz. A crăpa, a se sparge (cu violenţă şi de obicei cu zgomot) din cauza unei lovituri, a unei presiuni prea mari, a unei variaţii de temperatură etc.; spec. a exploda. ♢ Expr. A plesni de... = a nu mai putea de..., a fi (prea) plin de... ♦ (Despre muguri, boboci) A începe să iasă, a se desface. ♦ (Despre abcese) A se deschide, a se desface, a se sparge. 2. Intranz. A crăpa producând fisuri, a căpăta fisuri, crăpături. ♢ Expr. A-i plesni cuiva obrazul de ruşine = a-i fi cuiva foarte ruşine. 3. Intranz. A se rupe (prin întindere, prin solicitare prea mare, prin uzare etc.). 4. Intranz. şi tranz. A izbi un obiect (sau aerul) cu un corp elastic, în special cu un bici; a pocni cu zgomot două obiecte unul de altul. ♢ Expr. (Intranz.) Cât ai plesni din bici (sau din palme) = foarte repede, într-o clipă, pe dată, imediat 5. Tranz. A izbi, a lovi, a bate. ♢ Expr. (Fam.) A plesni (pe cineva) în pălărie = a ironiza (pe cineva). A o plesni bine = a spune ceva foarte potrivit într-o anumită situaţie, într-un anumit moment. Unde-o plesneşti şi unde crapă, se spune atunci când se obţin cu totul alte rezultate decât cele aşteptate. (Intranz.) A-i plesni (ceva) în (sau prin) cap (sau în minte, prin gând) = a-i veni pe neaşteptate o idee năstruşnică; a-i trece (deodată) prin minte. ♦ Fig. A nimeri, a potrivi. ♦ A lovi uşor, a împinge. ♦ Refl. A se izbi cu zgomot de un obiect. [Var.: plezní vb. IV] – Din sl. plesnonti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PLESNÍRE, plesniri, s.f. Acţiunea de a plesni şi rezultatul ei. ♦ Rupere bruscă produsă în pereţii unui vas, ai unui tub sau ai unei piese ca efect al presiunii interioare, al unei variaţii de temperatură etc. [Var.: plezníre s.f.] – V. plesni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A PLESN//Í ~ésc 1. intranz. 1) A produce un plesnet. ~ din bici.Cât ai ~ din palme într-o clipă; dintr-o dată. 2) (despre textile, învelişuri, haine etc.) A se rupe parţial (prin întindere); a pocni; a crăpa. ♢ ~ de necaz a nu mai putea de necaz. 3) (despre obiecte de sticlă, ceramică etc.) A căpăta fisuri la suprafaţă (din cauza lovirii, gerului, căldurii etc.); a crăpa. 4) (despre muguri, boboci) A începe să se desfacă. 2. tranz. A lovi cu zgomot; a pocni. ♢ A o ~ (sau a o pocni) bine a spune ceva (cuiva) nimerit într-o anumită situaţie. /<sl. plesnonti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

plesní (plesnésc, plesnít), vb. – 1. A se crăpa, a se despica. – 2. A trosni, a plescăi. – 3. A se sparge, a se rupe. – 4. A se prăpădi, a muri. – 5. A pocni (din bici). – 6. A pălmui, a izbi, a bate. Sl. plesnąti „a bate din palme” (Miklosich, Slaw. Elem., 36; Cihac, II, 265; Conev 95). – Der. plesnet, s.n. (trosnet, pocnet); plesnitoare, s.f. (petardă; şficiul biciului); plesnitură, s.f. (pocnitură; crăpătură, despicătură; trosnet, lovitură de palmă); plesnitor, s.n. (Arg., ochi); pleasnă, s.f. (şfichi).
(Dicţionarul etimologic român)

plesní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. plesnésc, imperf. 3 sg. plesneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. plesneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

plesníre s. f., g.-d. art. plesnírii
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PLESNÍ vb. 1. v. sparge. 2. a se rupe. (Au ~ două coarde la vioară.) 3. v. crăpa. 4. a exploda, a pocni. (Ce-a ~?) 5. v. deschide. 6. a pocni, a trosni. (~ din bici.) 7. v. trage. 8. a izbi, a lovi, a pocni. (Acum te ~!)
(Dicţionar de sinonime)

PLESNÍ vb. v. deceda, dispărea, duce, muri, pieri, prăpădi, răposa, sfârşi, stinge, sucomba.
(Dicţionar de sinonime)

PLESNÍRE s. 1. v. spargere. 2. v. deschidere. 3. poc-nire, trosnire. (~ din bici.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pl ple ples plesn plesni

Cuvinte se termină cu literele: re ire nire snire esnire