pleterele

PLÉTER, pletere, s.n. Gard pescăresc construit din stuf, din nuiele de alun ori de salcie şi instalat de-a lungul malurilor, în albia majoră a râurilor etc., pentru a opri trecerea peştelui dintr-o baltă într-un râu. – Din scr. pleter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PLÉTER ~e n. 1) Împletitură din nuiele folosită la construcţia gardurilor. 2) Gard din astfel de împletitură. 3) Îngrăditură (din stuf, nuiele etc.) aşezată în albia unui râu sau într-o baltă, pentru a opri peştele. /<sb. pleter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

pléter s. n., pl. plétere
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pléter, plétere, s.n. (reg.) 1. gard de stuf, nuiele de alun şi de salcie care opreşte ieşirea peştelui din baltă în râu. 2. împletitură de nuiele; leasă. 3. nuia de împletit garduri. 4. şnur sau panglică cu care îşi împletesc femeile cozile. 5. părul femeilor împletit în cozi. 6. (cu sens colectiv) crengile lăsate în jos la salcie sau mesteacăn.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)