plezanterie

PLEZANTERÍE, plezanterii, s.f. (Livr.) Lucru amuzant; vorbă, discuţie uşoară, amuzantă. – Din fr. plaisanterie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PLEZANTERÍ//E ~i f. livr. Vorbă sau comportare care amuză. /<fr. plaisanterie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PLEZANTERÍE s.f. (Franţuzism) Lucru amuzant. [Gen. -iei. / < fr. plaisanterie, cf. plaire – a plăcea].
(Dicţionar de neologisme)

PLEZANTERÍE s. f. aluzie amuzantă; glumă. (< fr. plaisanterie)
(Marele dicţionar de neologisme)

plezanteríe s. f., art. plezantería, g.-d. art. plezanteríei; pl. plezanteríi, art. plezanteríile
(Dicţionar ortografic al limbii române)