pleșuvire

PLEŞUVÍ, pleşuvesc, vb. IV. 1. Intranz. A cheli. 2. Refl. (Despre munţi, dealuri, soluri etc.) A rămâne fără vegetaţie. – Din pleşuv.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PLEŞUVÍRE s.f. Acţiunea de a pleşuvi şi rezultatul ei; pleşuvit. – V. pleşuvi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A PLEŞUV//Í ~ésc intranz. (mai ales despre bărbaţi) A deveni pleşuv; a pierde părul de pe cap; a cheli. /Din pleşuv
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE PLEŞUV//Í pers. 3 se ~éşte intranz. (despre terenuri) A rămâne fără vegetaţie; a se dezgoli de verdeaţă. /Din pleşuv
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

pleşuví vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pleşuvésc, imperf. 3 sg. pleşuveá; conj. prez. 3 sg. şi pl. pleşuveáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
PLEŞUVÍ vb. v. cheli.
(Dicţionar de sinonime)