plintă dex - definiţie, sinonime, conjugare

plintă

PLÍNTĂ, plinte, s.f. 1. Piesă de lemn, de piatră, de mozaic, de material plastic etc. care se aplică la partea de jos a pereţilor unei încăperi pentru a-i apăra împotriva loviturilor şi a umezelii sau pentru a acoperi rostul dintre pardoseală şi perete. 2. Partea de jos a unei clădiri, a unei sobe, a unui zid, ieşită mai în afară şi formând un mic soclu. 3. Bloc paralelipipedic de piatră sau de zidărie, pe care se reazemă o coloană sau un piedestal. – Din fr. plinthe.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PLÍNT//Ă ~e f. 1) Piesă îngustă, mai ales din scândură, confecţionată special, care se fixează de-a lungul peretelui unei încăperi pentru a acoperi deschizătura dintre perete şi podea; pervaz. 2) Partea de jos a unei construcţii (zid, sobă etc.) ieşită în afară. /<fr. plinthe
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PLÍNTĂ s.f. 1. Partea inferioară a unei coloane, a unui zid, care iese în afară; soclu, piedestal. 2. Fâşie de lemn, de piatră etc. aşezată în partea inferioară a pereţilor unei camere pentru a feri pereţii de lovituri şi umezeală şi pentru a astupa rostul dintre pardoseală şi perete. [< fr. plinthe, lat. plinthis, cf. gr. plinthos].
(Dicţionar de neologisme)

PLÍNTĂ s. f. 1. mic soclu, în afară, la partea inferioară a unei clădiri, a unui zid etc. 2. fâşie de mozaic, de piatră la partea inferioară a pereţilor unei camere, care fereşte pereţii de lovituri şi umezeală. 3. bloc paralelipipedic pe care se reazemă o coloană sau un piedestal. (< fr. plinthe)
(Marele dicţionar de neologisme)

plíntă s. f., pl. plínte
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: pl pli plin plint

Cuvinte se termină cu literele: ta nta inta linta