plivitoare

PLIVITÓR, -OÁRE, plivitori, -oare, s.m. şi f. Persoană care pliveşte. – Plivi + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PLIVIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. şi f. Lucrător specializat în lucrările de plivire. /a plivi + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

plivitoáre (persoană) s. f., g.-d. art. plivitoárei; pl. plivitoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

plivitoáre (instrument) s. f., g.-d. art. plivitórii; pl. plivitóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

plivitór (persoană) s. m., pl. plivitóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)