ploșniță dex - definiţie, sinonime, conjugare

ploșniță

[Sinonime]
PLÓŞNIŢĂ, ploşniţe, s.f. Insectă parazită, de culoare roşie, cu corpul turtit şi cu miros urât caracteristic, care trăieşte prin crăpăturile pereţilor sau ale mobilelor şi se hrăneşte cu sângele omului; păduche-de-lemn, stelniţă, poluşcă (Cimex lectularius). ♢ Compuse: ploşniţă-de-pom = numele a două insecte de culoare măslinie pe spate, cu antenele în dungi negre şi galbene, care trăiesc pe fragi, pe zmeură, pe căpşuni etc. (Pentatoma baccarum şi Dolycoris baccarum); ploşniţă-de-grădină = insectă de culoare albăstrie, cu miros usturător, foarte dăunătoare legumelor (Sirachia oleracea); ploşniţă-sură = insectă de culoarea bronzului, cu aripi înguste şi cu capul în formă de cub, care împrăştie un miros aromatic (Syromastes marginatus); ploşniţă-de-apă = a) insectă care înoată pe spate la suprafaţa apei şi care are un ac otrăvitor (Notonecta glanea); b) răcuşor; c) cornăţar; ploşniţă-de-câmp = insectă parazită verzuie pe spate, castanie pe aripi şi roşiatică pe burtă, care trăieşte pe fructe şi pe legume (Palomena prasina); ploşniţa-verzei = insectă dăunătoare, de circa 8 mm lungime, roşie cu pete negre, care atacă varza şi conopida (Euryderma ornata). – Cf. ceh. p l o š č i c a.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PLÓŞNIŢ//Ă ~e f. Insectă parazită nocturnă, hematofagă, de talie mică, cu corp plat, de culoare roşiatică, cu miros neplăcut; păduche- de- lemn. ♢ ~-de-grădină insectă mică, de culoare albăstrie, cu miros urât, înţepător, care aduce mari daune legumelor. ~-de-apă a) insectă înotătoare de talie medie, cu corp alungit, înzestrată cu un ac otrăvitor; b) insectă înotătoare cu corp scurt şi lat, având membrele anterioare asemănătoare cu nişte corniţe; cornăţar; c) insectă înotătoare cu membrele anterioare în formă de cleşte. /cf. ceh. ploštice
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

plóşniţă (plóşniţe), s.f. – (Mold.) Păduche-de-lemn (Acanthia lectularia). Sl. ploskŭ „turtit”, cf. ploscă şi pol. ploszczyca, ceh. ploštice, rus. plosčica (Cihac, II, 266; Tiktin), rus. bloščica (Pascu, Arch. Rom., VII, 559). Cihac explică fonetismul rom. cu ajutorul unei încrucişări cu plesni „a pocni”, cf. bg. pljusnica „bătut din palme”. Mai curînd e vorba de un der. propriu rom., din sl. ploskŭ, cu suf. -niţă, cf. beşniţă. – Der. ploşniţărie, s.f. (mulţime de ploşniţe); ploşnicar, s.m. (plantă, Ranunculus orthoceras); ploşniţare, s.f. (plantă, Actaea cimicifuga); poluşcă, s.f. (Trans., ploşniţă), din mag. poloska (Tiktin).
(Dicţionarul etimologic român)

plóşniţa vérzei s. f. + s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

plóşniţă de pom s. f. + prep. + s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

plóşniţă s. f., g.-d. art. plóşniţei; pl. plóşniţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

plóşniţă súră s. f. + adj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PLÓŞNIŢĂ s. (ENTOM.) 1. (Cimex lectularius) păduche-de-lemn, (reg.) părăscuţă, poluşcă, (Olt. şi Transilv.) stelniţă, (Transilv.) pădu-che-de-perete. 2. ploşniţă-de-câmp (Syromastes margi-natus) = (reg.) goangă-pucioasă, ploş-niţă-gălbioară, ploşniţă-sură.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pl plo plos plosn plosni

Cuvinte se termină cu literele: ta ita nita snita osnita