ploaie dex - definiţie, sinonime, conjugare
PLOÁIE, ploi, s.f. 1. Precipitaţie atmosferică sub formă de picături de apă provenite din condensarea vaporilor din atmosferă. ♢ Loc. adv. Pe ploaie = în timp ce plouă. În (sau sub) ploaie = în bătaia ploii. ♢ Expr. (Fam.) Apă de ploaie, se zice despre o afirmaţie lipsită de conţinut şi de temei, despre o acţiune neserioasă etc. (Fam.) A(-şi sau a-i) aranja ploile = a(-şi) pregăti terenul, a(-şi) face atmosferă favorabilă, a(-şi) rezolva treburile, afacerile. A se lumina a ploaie = (despre cer, văzduh) a căpăta o lumină difuză care anunţă venirea ploii. ♦ Picătură de ploaie (1). ♦ P. anal. Ceea ce vine (sau cade) în cantitate mare, ceea ce se revarsă, ceea ce este abundent. O ploaie de săgeţi. ♢ (Astron.) Ploaie de stele = abundenţă de stele căzătoare venind din aceeaşi parte a cerului. 2. Alice mărunte pentru vânat păsări şi animale mici. [Pr.: ploa-ie] – Lat. *plovia (= pluvia).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PLOUÁ, pers. 3 plóuă, vb. I. 1. Intranz. impers. A cădea, a curge ploaia. ♢ Expr. A ploua cu găleata (sau ca din cofă) = a ploua foarte tare, cu picături mari şi repezi. Plouă de varsă = plouă foarte tare. A ploua ca prin sită = a ploua mărunt şi des; a cerne, a bura. Parcă tot îi ninge şi-i plouă, se spune despre o persoană posomorâtă şi mereu nemulţumită. (Fam.) A se face că plouă = a da impresia că nu observă un lucru sau un fapt neplăcut. ♦ Tranz. impers. A cădea ploaia asupra cuiva sau a ceva; a uda. 2. Tranz. şi intranz. P. anal. A cădea (de sus) sau a lăsa să cadă ceva în cantitate sau în număr mare şi în mod neîntrerupt. [Pr.: plo-ua] – Lat. plovere (= pluere).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PLOÁIE ploi f. 1) Precipitaţie atmosferică sub formă de picături de apă. ♢ ~ cu bulbuci (sau băşici) ploaie mare şi de scurtă durată. ~ ciobănească sau mocănească ploaie măruntă şi deasă care, de obicei, ţine mult. Pe ~ pe timp de ploaie. Vremea-i a ~ se spune despre un timp noros, prevestitor de ploaie. Apă de ~ a) apă rezultată din ploaie; b) vorbe goale; palavre; c) acţiuni neserioase. 2) fig. Ceea ce cade sau vine în cantitate mare. O ~ de flori se scuturau. ~ de suliţe.~ de stele mulţime de stele căzătoare care se văd în aceeaşi parte a cerului. 3) Alice mărunte pentru vânatul păsărilor şi al unor animale mici. [G.-D. ploii] /<lat. plovia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A PLOUÁ pers. 3 plóuă 1. intranz. 1) A cădea ploaie. ♢ ~ cu găleata (sau cu cofa) a ploua foarte tare. ~ ca prin sită a ploua mărunt şi des; a cerne; a burniţa; a bura. 2) fig. A cădea din abundenţă. Plouă cu nuci. 2. tranz. (despre ploaie) A face să fie ud; a uda. ~ rufele. [Sil. plo-ua] /<lat. plovere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

plouá (-uă, plouát), vb. impers. – 1. A cădea ploaie. – 2. A cădea ceva din abundenţă. – 3. A plictisi, a supăra. – Var. ortogr. ploa. Mr. ploae, istr. plou. Lat. plovĕre, forma populară a lui pluĕre (Puşcariu 1342; Candrea-Dens., 1413; Densusianu, Hlr., 78; REW 6610), cu schimb de conjug., cf. it. piovere (senes. piovare, cf. Max Steffens, Die Ausdrücke für Regen, Zürich 1935, 5), prov., cat. ploure, fr. pleuvoir, sp. llover, port. chover. Mai există urme de conjug. în -ere: să plouă, în Trans., să ploaie; plouă, în Olt., ploaie. Var. ploa, este înv. şi incorectă. Der. ploaie, s.f. (precipitaţie atmosferică; abundenţă, încărcătură de alice), mr. ploae, megl. ploaiă, istr. ploie, din lat. *ploviapluvia (Diez, I, 322; Diez, Gramm., I, 155; Densusianu, Filologie, 448; Tiktin; REW 6620), cf. it. pioggia, prov. ploja, fr. pluie, sp. lluvia, port. chuva (reducerea ploja în lat., propusă de Puşcariu 1340; Candrea-Dens., 1415, nu putea conduce la rezultatul rom., cf. Pascu, Beiträge, 19); ploicică (var. ploiţă), s.f. (răpăială); ploier, s.m. (pasăre, Squatarola squatarola); plointe, adj. (Olt., timp ploios), pe care Candrea îl leagă de lat. pluentem, nu pare o ipoteză necesară; ploios, adj. (cu ploaie); plouat, adj. (ud; obosit, fără chef).
(Dicţionarul etimologic român)

a aranja ploile expr. a face atmosferă favorabilă, a pregăti terenul în vederea unei anumite acţiuni (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

a-l apuca ploaia expr. (intl.) a fi surprins de poliţie în flagrant foarte delict (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

ploáie s. f., art. ploáia, g.-d. art. plóii; pl. ploi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

plouá vb., ind. şi conj. prez. 3 sg. plóuă; ger. plouând
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
RÂNDUNICĂ-DE-PLOÁIE s. v. drepnea, lăstun-de-mal.
(Dicţionar de sinonime)

PLOAIE ARTIFICIÁLĂ s. v. aspersiune.
(Dicţionar de sinonime)

MAMA-PLOÁIE s. v. caloian.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pl plo ploa ploai

Cuvinte se termină cu literele: ie aie oaie loaie