plodire

PLODÍ, plodesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A naşte (pui mulţi); a procrea, a prăsi. – Din sl. ploditi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PLODÍRE s.f. (Rar) Acţiunea de a plodi. – V. plodi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A PLOD//Í ~ésc tranz. 1) A face să se plodească. 2) pop. (fiinţe) A naşte periodic şi într-un număr mare; a odrăsli. /<sl. ploditi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE PLOD//I pers. 3 se ~éşte intranz. pop. (despre fiinţe sau plante) A creşte numeric în mod excesiv (prin înmulţire); a se înmulţi exagerat; a se împuiezi; a se prăsi. /<sl. ploditi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

plodí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. plodésc, imperf. 3 sg. plodeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. plodeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
PLODÍ vb. v. înmulţi, naşte, prăsi, procrea, reproduce.
(Dicţionar de sinonime)

PLODÍRE s. v. înmulţire, prăsire, prăsit, procreare, reproducere, reproducţie.
(Dicţionar de sinonime)