plombă dex - definiţie, sinonime, conjugare
PLÓMBĂ, plombe, s.f. 1. Lucrare executată de dentist pentru a astupa o carie dentară; (concr.) material special alcătuit din amalgam, porţelan etc., folosit pentru această lucrare. 2. Imobil construit în golul dintre alte două clădiri. – Din germ. Plombe.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PLOMBÁ, plombez, vb. I. Tranz. 1. A trata şi a astupa o carie dentară cu o plombă, a pune o plombă. 2. A construi un imobil între două clădiri între care urmează să se încadreze. 3. A astupa gropile dintr-o îmbrăcăminte rutieră cu agregate minerale, legate de obicei cu un liant bituminos. – Din fr. plomber.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PLÓMB//Ă ~e f. 1) Lucrare executată de dentist pentru a astupa găurile din dinţii cariaţi. 2) Material folosit pentru această lucrare. /<germ. Plombe
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A PLOMB//Á ~éz tranz. 1) (dinţi) A prevedea cu o plombă. 2) (suprafeţe rutiere) A acoperi cu un material special, astupând adânciturile. /<fr. plomber
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PLÓMBĂ s.f. 1. Lucrare executată de un dentist pentru a astupa o carie dentară; amalgam, porţelan etc. care se pune într-un dinte sau într-o măsea cariată. 2. Construcţie inserată într-un grup de alte clădiri (asemănătoare) de care este lipită şi încadrată. [< germ. Plombe, cf. fr. plombage].
(Dicţionar de neologisme)

PLOMBÁ vb. I. tr. 1. A trata şi a astupa cu o plombă un dinte sau o măsea cariată. 2. A construi un imobil între alte două construcţii în care urmează să se încadreze. 3. A astupa gropile dintr-o îmbrăcăminte rutieră. [< fr. plomber].
(Dicţionar de neologisme)

PLÓMBĂ s. f. 1. lucrare de astupat o carie dentară. ♢ amalgam, porţelan etc. care se pune într-un dinte, într-o măsea cariată. 2. construcţie care completează spaţiul gol dintre alte două construcţii. 3. umplere a unei gropi din asfalt. (< germ. Plombe)
(Marele dicţionar de neologisme)

PLOMBÁ vb. tr. 1. a umple cu un material oarecare o cavitate patologică. 2. a construi un imobil între alte două construcţii. 3. a astupa gropile dintr-o îmbrăcăminte rutieră. (< fr. plomber)
(Marele dicţionar de neologisme)

a-i cădea plombele expr. a fi surprins / uluit. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

plómbă s. f., g.-d. art. plómbei; pl. plómbe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

plombá vb., ind. prez. 1 sg. plombéz, 3 sg. şi pl. plombeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: pl plo plom plomb

Cuvinte se termină cu literele: ba mba omba lomba