plonja
[Conjugare]
PLONJÁ, plonjez, vb. I. Intranz. (Adesea fig.) A executa un plonjon.** A sări în apă (de la trambulină), efectuând un plonjon. ♦ A se lăsa la fundul apei, a se scufunda. – Din fr. plonger
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A PLONJ//Á ~éz intranz. 1) sport A efectua un plonjon. 2) A face un salt în apă (de pe trambulină), lăsându-se la fund. /<fr. plonger
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PLONJÁ vb. I. intr. A executa un plonjon. [< fr. plonger].
(Dicţionar de neologisme)
PLONJÁ vb. intr. 1. a executa un plonjon. 2. a se scufunda. 3. (fig.) a face un salt (de sus în jos); a se abandona. (< fr. plonger)
(Marele dicţionar de neologisme)
plonjá vb., ind. prez. 1 sg. plonjéz, 3 sg. şi pl. plonjeáză, 1 pl. plonjăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. plonjéze; ger. plonjând
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A PLONJ//Á ~éz intranz. 1) sport A efectua un plonjon. 2) A face un salt în apă (de pe trambulină), lăsându-se la fund. /<fr. plonger
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
PLONJÁ vb. intr. 1. a executa un plonjon. 2. a se scufunda. 3. (fig.) a face un salt (de sus în jos); a se abandona. (< fr. plonger)
(Marele dicţionar de neologisme)
plonjá vb., ind. prez. 1 sg. plonjéz, 3 sg. şi pl. plonjeáză, 1 pl. plonjăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. plonjéze; ger. plonjând
(Dicţionar ortografic al limbii române)