plurale dex - definiţie, sinonime, conjugare
PLURALE TANTUM adj. (Despre un nume) Care are numai formă de plural. – Loc. lat.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PLURÁL, -Ă, plurali, -e, s.n., adj. 1. S.n. Categorie gramaticală care arată că este vorba de două sau de mai multe fiinţe sau lucruri de acelaşi fel. ♢ Pluralul autorităţii (sau al maiestăţii) = pluralul folosit în locul singularului în vechile acte oficiale, când autorităţile vorbeau despre ele însele. Pluralul autorului = pluralul folosit în locul singularului în opere ştiinţifice, publicistice şi oratorice. Pluralul modestiei = plural (folosit mai ales în vorbirea populară) de referire la persoana proprie în discuţia cu cineva considerat superior. Pluralul politeţii (sau al reverenţei) = pluralul folosit în locul singularului în formule de adresare respectuoasă către cineva. 2. Adj. (Gram.) Care indică pluralul (1), de plural, al pluralului. ♦ Fig. (Rar) Multilateral. ♢ Atenţie plurală = atenţie distributivă. – Din lat. pluralis, it. plurale, germ. Plural.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PLURÁL ~ă (~i, ~e) şi substantival : (Număr) ~ formă a categoriei gramaticale a numărului care indică că este vorba de două sau mai multe persoane ori lucruri (de acelaşi fel). /<lat. pluralis, it. plurale, germ. Plural
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PLURÁLE: ~ tántum adj. (despre nume) Care are numai formă de plural. /Cuv. lat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

plurál (-luri), s.n. – 1. Categorie gramaticală care arată că este vorba de mai multe obiecte, fiinţe etc. – 2. (Adj.) Care indică o pluralitate. Lat. pluralis (sec. XIX). Ca adj. nu se foloseşte la f. – Der. pluralitate, s.f., din fr.
(Dicţionarul etimologic român)

PLURÁL adj., s. n. (categorie gramaticală) care indică două sau mai multe fiinţe, lucruri de acelaşi fel. (< lat. pluralis, germ. Plural)
(Marele dicţionar de neologisme)

plurále tántum loc. adj. (substantiv plurale tantum), pl. plúralia tántum (sil. -li-a) (substantive pluralia tantum)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

plurál adj. m., pl. pluráli; f. sg. plurálă, pl. plurále
(Dicţionar ortografic al limbii române)

plurál s. n., pl. plurále
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PLURÁL adj. v. complex, multilateral, plurivalent, polivalent.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Pluralsingular
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: pl plu plur plura plural

Cuvinte se termină cu literele: le ale rale urale lurale