plutitoare dex - definiţie, sinonime, conjugare
PLUTITÓR, -OÁRE, plutitori, -oare, adj., s.n., s.f. 1. Adj. Care poate pluti la suprafaţa unui lichid; flotabil. ♢ Pod plutitor = platformă care serveşte la transportul persoanelor sau lucrurilor de la un mal la celălalt al unei ape; bac. Insulă plutitoare sau ostrov plutitor = îngrămădire de pământ, nisip sau nămol, mai ales în apele curgătoare, formând o insuliţă acoperită cu vegetaţie. ♦ Care se menţine în văzduh. ♦ (Înv.; despre ape curgătoare) Navigabil. 2. S.n. Corp care pluteşte la suprafaţa unui lichid şi care, fiind legat printr-un sistem de pârghii, cabluri etc., indică şi uneori reglează nivelul lichidului dintr-un recipient; flotor. ♦ Corp alcătuit dintr-un material cu densitate mai mică decât a apei, care serveşte la măsurarea vitezei unui curent de apă. 3. S.n. Construcţie care pluteşte, prevăzută cu un echipament cu ajutorul căruia poate îndeplini unele servicii de semnalizare sau de transport, folosită în navigaţie. 4. S.f. (Bot.) Rourică. 5. S.f. (Bot.; în sintagma) Plutitoare dulce = lemn-dulce. – Pluti + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PLUTIT//OÁRE ~óri f. Plantă erbacee acvatică cu tulpină orizontală, lemnoasă, având frunze late, inflorescenţă spiciformă şi fructe dulci, comestibile; rourică. /a pluti + suf. ~toare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PLUTIT//ÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care pluteşte. ♢ Pod ~ v. POD. 2) (despre plante acvatice) Care, neavând rădăcini fixate, pluteşte pe apă; natant. 3) Care se mişcă lin prin aer; care se menţine mult timp în aer. Nouraşi ~ori. /a pluti + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PLUTIT//ÓR2 ~oáre n. Dispozitiv care pluteşte la suprafaţa unui lichid dintr-un recipient, indicând (şi reglând) nivelul lichidului. /a pluti + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

plutitoáre (bot.) s. f., g.-d. art. plutitórii; pl. plutitóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

plutitór adj. m., pl. plutitóri; f. sg. şi pl. plutitoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

plutitór (obiect) s. n., pl. plutitoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

plutitoáre-dúlce s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PLUTITOÁRE s. v. plută, rourică.
(Dicţionar de sinonime)

PLUTITÓR adj. v. navigabil.
(Dicţionar de sinonime)

PLUTITÓR adj., s. 1. adj. (înv.) plutind. (Nave ~oare.) 2. adj. flotabil, flotant. (Corp ~.) 3. s. v. flotor. 4. adj. zburător. (Păsări ~oare.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pl plu plut pluti plutit

Cuvinte se termină cu literele: re are oare toare itoare