PLUTĂRÍ, plutăresc, vb. IV. Intranz. 1. A merge cu pluta1 pe apă. 2. A transporta buştenii pe apă; a practica meseria de plutaş1. – Plută1 + suf. -ări.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PLUTĂRÍT s.n. 1. Transportul pe apă al buştenilor (legaţi în plute1); plutărie (1). 2. Îndeletnicirea plutaşului1; plutărie (2). – V. plutări.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A PLUTĂR//Í ~ésc intranz. A practica ocupaţia de plutaş; a fi plutaş. /plută + suf. ~ări
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PLUTĂRÍT n. 1) Transport pe apă al trunchiurilor de arbori asamblaţi în plute. 2) Ocupaţie de plutaş. /v. a plutări
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
plutărí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. plutărésc, imperf. 3 sg. plutăreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. plutăreáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
plutărít s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PLUTĂRÍ vb. (reg.) a plutăşi. (~ pe Bistriţa.)
(Dicţionar de sinonime)
PLUTĂRÍT s. plutărie, (rar) plutit, (înv. şi reg.) plutăşie. (Se ocupă cu ~ul.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PLUTĂRÍT s.n. 1. Transportul pe apă al buştenilor (legaţi în plute1); plutărie (1). 2. Îndeletnicirea plutaşului1; plutărie (2). – V. plutări.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PLUTĂRÍT n. 1) Transport pe apă al trunchiurilor de arbori asamblaţi în plute. 2) Ocupaţie de plutaş. /v. a plutări
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
plutărí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. plutărésc, imperf. 3 sg. plutăreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. plutăreáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
plutărít s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PLUTĂRÍ vb. (reg.) a plutăşi. (~ pe Bistriţa.)
(Dicţionar de sinonime)
PLUTĂRÍT s. plutărie, (rar) plutit, (înv. şi reg.) plutăşie. (Se ocupă cu ~ul.)
(Dicţionar de sinonime)