PLUS1- Element de compunere care înseamnă „mai mult”, „în plus2” şi care serveşte la formarea unor substantive. – Din plus2.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PLUS2, (1, 2) plusuri, s.n., (3) adv. 1. S.n. Ceea ce depăşeşte o cantitate dată; prisos. ♢ Loc. adj. În plus = peste ceea ce este obişnuit; pe lângă aceasta, pe deasupra. 2. S.n. (Mat.) Semn grafic în formă de cruce, care indică operaţia de adunare (a mărimilor între care se găseşte) sau caracterizează numerele sau mărimile pozitive (dacă se găseşte înaintea acestora). (Cu valoare de prepoziţie) Cinci plus trei fac opt. ♢ Plus infinit = simbol matematic care arată creşterea nelimitată a numerelor pozitive. ♦ Semn grafic în formă de cruce, care, pus pe lângă o notă dată şcolarilor, îi măreşte valoarea. ♦ Semn grafic identic cu cel din matematică, indicând sarcinile electrice pozitive. 3. Adv. Mai mult, şi încă. – Din lat. plus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PLUŞ, pluşuri, s.n. Ţesătură de bumbac, de lână, de păr de capră etc. mai groasă decât catifeaua şi cu părul mai lung decât al acesteia, care se întrebuinţează mai ales în tapiţerie. ♦ (La pl.) Varietăţi de pluş. – Din germ. Plüsch, fr. p(e)luche, rus. pliuş.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PLUS ~uri n. 1) Semn în formă de cruce (Ş) care indică operaţia de adunare sau mărimi şi sarcini pozitive. 2) Temperatură mai sus de zero grade. ~ zece grade. ♢ ~-minus cu un decalaj posibil în direcţia măririi sau micşorării. 3) Trăsătură pozitivă. ♢ În ~ pe lângă toate celelalte; pe deasupra. /<lat. plus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PLUŞ ~uri n. 1) Ţesătură asemănătoare catifelei, dar cu peri mai lungi şi mai rari, întrebuinţată, mai ales, în tapiţerie. Cuvertură de ~. 2) la pl. Varietăţi ale unei astfel de ţesături. /<germ. Plusch, fr. p[e]luche
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
plus adv. – 1. Mai mult. – 2. (S.n.) Semnul adunării. Lat. plus (sec. XIX). – Comp. plus-valută, s.f. (plusvaloare), din fr. plus-value; pluscuamperfect, s.n., din lat. plusquamperfectum.
(Dicţionarul etimologic român)
pluş (plúşuri), s.n. – Catifea groasă. – Mr. piluş. Fr. peluche, parţial prin intermediul germ. Plüsch, pol. plusz, rus., bg. pljuš, it. plusce. E dubletul al lui plisă, s.f. (tip de catifea), prin intermediul pol. plizs, rus. plis (Cihac, II, 265; Sanzewitsch 207).
(Dicţionarul etimologic român)
PLUS s.n. 1. Ceea ce trece peste o anumită cantitate; prisos. 2. Semn grafic în formă de cruce, care simbolizează adunarea unor mărimi între care se găseşte sau, atunci când se află înaintea unei mărimi, arată caracterul pozitiv al acesteia. ♦ Semn grafic identic cu cel din matematică, indicând sarcinile electrice pozitive. // Element prim de compunere savantă cu semnificaţia „mai mult”, „plural”, „de mai multe ori”, „peste”, „pe deasupra”. [< lat., fr. it. plus].
(Dicţionar de neologisme)
PLUŞ s.n. Ţesătură de bumbac, de lână, de păr de capră etc. mai groasă decât catifeaua şi cu firul mai lung, folosită în special în tapiţerie. [Pl. -şuri. / < fr. p(e)luche].
(Dicţionar de neologisme)
PLUS1- elem. „mai multe”, „în plus”. (< lat. plus)
(Marele dicţionar de neologisme)
PLUS2 I. s. n. 1. ceea ce depăşeşte o anumită cantitate; prisos. 2. simbol matematic (+) care indică o adunare sau, pus înaintea unei mărimi, caracterul pozitiv al acesteia. ♢ semn grafic, identic cu cel din matematică, indicând sarcinile electrice pozitive. II. adv. mai mult, şi încă. (< lat. plus)
(Marele dicţionar de neologisme)
PLUŞ s. n. ţesătură de bumbac, lână, păr de capră etc., mai groasă decât catifeaua, folosită în tapiţerie. (< germ. Plüsch, fr. peluche, rus. pliuş)
(Marele dicţionar de neologisme)
plus adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
plus s. n., (prisosuri, semne grafice) pl. plúsuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
pluş s. n., (sortimente) pl. plúşuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PLUS s. v. surplus.
(Dicţionar de sinonime)
PLUŞ s. (TEXT.) (reg.) picler.
(Dicţionar de sinonime)
PLUŞ s. v. catifea, velur.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Plus ≠ minus
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PLUS2, (1, 2) plusuri, s.n., (3) adv. 1. S.n. Ceea ce depăşeşte o cantitate dată; prisos. ♢ Loc. adj. În plus = peste ceea ce este obişnuit; pe lângă aceasta, pe deasupra. 2. S.n. (Mat.) Semn grafic în formă de cruce, care indică operaţia de adunare (a mărimilor între care se găseşte) sau caracterizează numerele sau mărimile pozitive (dacă se găseşte înaintea acestora). (Cu valoare de prepoziţie) Cinci plus trei fac opt. ♢ Plus infinit = simbol matematic care arată creşterea nelimitată a numerelor pozitive. ♦ Semn grafic în formă de cruce, care, pus pe lângă o notă dată şcolarilor, îi măreşte valoarea. ♦ Semn grafic identic cu cel din matematică, indicând sarcinile electrice pozitive. 3. Adv. Mai mult, şi încă. – Din lat. plus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PLUS ~uri n. 1) Semn în formă de cruce (Ş) care indică operaţia de adunare sau mărimi şi sarcini pozitive. 2) Temperatură mai sus de zero grade. ~ zece grade. ♢ ~-minus cu un decalaj posibil în direcţia măririi sau micşorării. 3) Trăsătură pozitivă. ♢ În ~ pe lângă toate celelalte; pe deasupra. /<lat. plus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PLUŞ ~uri n. 1) Ţesătură asemănătoare catifelei, dar cu peri mai lungi şi mai rari, întrebuinţată, mai ales, în tapiţerie. Cuvertură de ~. 2) la pl. Varietăţi ale unei astfel de ţesături. /<germ. Plusch, fr. p[e]luche
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
plus adv. – 1. Mai mult. – 2. (S.n.) Semnul adunării. Lat. plus (sec. XIX). – Comp. plus-valută, s.f. (plusvaloare), din fr. plus-value; pluscuamperfect, s.n., din lat. plusquamperfectum.
(Dicţionarul etimologic român)
pluş (plúşuri), s.n. – Catifea groasă. – Mr. piluş. Fr. peluche, parţial prin intermediul germ. Plüsch, pol. plusz, rus., bg. pljuš, it. plusce. E dubletul al lui plisă, s.f. (tip de catifea), prin intermediul pol. plizs, rus. plis (Cihac, II, 265; Sanzewitsch 207).
(Dicţionarul etimologic român)
PLUS s.n. 1. Ceea ce trece peste o anumită cantitate; prisos. 2. Semn grafic în formă de cruce, care simbolizează adunarea unor mărimi între care se găseşte sau, atunci când se află înaintea unei mărimi, arată caracterul pozitiv al acesteia. ♦ Semn grafic identic cu cel din matematică, indicând sarcinile electrice pozitive. // Element prim de compunere savantă cu semnificaţia „mai mult”, „plural”, „de mai multe ori”, „peste”, „pe deasupra”. [< lat., fr. it. plus].
(Dicţionar de neologisme)
PLUŞ s.n. Ţesătură de bumbac, de lână, de păr de capră etc. mai groasă decât catifeaua şi cu firul mai lung, folosită în special în tapiţerie. [Pl. -şuri. / < fr. p(e)luche].
(Dicţionar de neologisme)
PLUS1- elem. „mai multe”, „în plus”. (< lat. plus)
(Marele dicţionar de neologisme)
PLUS2 I. s. n. 1. ceea ce depăşeşte o anumită cantitate; prisos. 2. simbol matematic (+) care indică o adunare sau, pus înaintea unei mărimi, caracterul pozitiv al acesteia. ♢ semn grafic, identic cu cel din matematică, indicând sarcinile electrice pozitive. II. adv. mai mult, şi încă. (< lat. plus)
(Marele dicţionar de neologisme)
PLUŞ s. n. ţesătură de bumbac, lână, păr de capră etc., mai groasă decât catifeaua, folosită în tapiţerie. (< germ. Plüsch, fr. peluche, rus. pliuş)
(Marele dicţionar de neologisme)
plus adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
plus s. n., (prisosuri, semne grafice) pl. plúsuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
pluş s. n., (sortimente) pl. plúşuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PLUS s. v. surplus.
(Dicţionar de sinonime)
PLUŞ s. (TEXT.) (reg.) picler.
(Dicţionar de sinonime)
PLUŞ s. v. catifea, velur.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Plus ≠ minus
(Dicţionar de antonime)